Autor: Elena Farago
Rindunica e plecata
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini
Si prin curte nimeni nu-i.
Ride sub mustati motanul:
- Ce noroc! Pacat sa-l scap!
Iute sus! ...Dar poc, o piatra
il loveste drept in cap.
Trist se tinguie motanul:
- Miau si vai de capul meu!
Petrisor il ia in brate ...
- Iarta-ma, te rog, caci eu
Te-am lovit si rau imi pare,
Dar de bietii puisori
Tie cum nu ti-a fost mila
Cind sarisesi sa-i omori?
