Autor: George Toparceanu
Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodata,
Toamna cea intunecata.
Lunga, slaba si zaluda,
Botezand natura uda
C-un manunchi de ciumafai,
Cand se scutura de ciuda.
Imprejurul ei, departe,
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai...
Si cum vine de la munte,
Blestemand si lacramand,
Toti ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vagauni,
Iar macesii de pe cimpuri
O intimpina in cale
Cu grabite plecaciuni...
Doar pe coasta, la urcus,
Din casuta lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic, muiat in tus
Si pe-aripi pudrat cu bruma:
Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sa mai vii
Inainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O graunta cat de mica,
Ca sa nu cer imprumut
La vecina mea furnica,
Fiindca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut...
Dar de-acus,
Zise el cu glas sfarsit
Ridicind un piciorus,
Dar de-acus s-a ispravit...
Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit.
