Traditii vs superstitii la botez. Le respectam sau nu?

Traditiile si superstitiile alcatuiesc in mare masura felul in care se desfasoara botezul, primul pas  facut de un nou-nascut catre o viata spirituala. Romanii, un popor majoritar ortodox si cu o aplecare puternica spre cutumele traditionale, au propriile conceptii asupra modului corect in care trebuie sa fie crestinat un copil.

Obiceiurile transmise din generatie in generatie trec deseori catre o dimensiune mistica, pe care nu multi parinti o inteleg sau o accepta. De aici si intrebarea fireasca – respectam sau nu traditiile si superstitiile legate de botez?

Botezul face parte din sfintele taine ale Bisericii Ortodoxe si trebuie sa respecte o serie de reguli impuse de religia ortodoxa. Spre deosebire de superstitii, traditia religioasa nu se schimba in functie de zonele tarii si este dictata de preotul care oficiala slujba de crestinare.

Astfel, Biserica oranduieste ca botezul sa se faca intre 7 si 40 de zile de la nastere, cu exceptia nou-nascutilor cu probleme de sanatate, care trebuie sa fie botezati imediat dupa nastere sau la un interval de cateva zile (canoanele bisericesti prevad pedepse grave pentru parintii ai caror copii se sting nebotezati).

Chiar si asa, in prezent parintii obisnuiesc sa astepte cateva luni pana la crestinare, din diferite ratiuni personale. Preotii descurajeaza acest lucru, atat din pricina riscului ca bebelusul s-ar putea imbolnavi necrestinat, cat si din cauza incomoditatii savarsirii Tainei (copilul mare este dificil de cufundat in cristelnita).

Botezul poate fi infaptuit doar de un preot sau un episcop, doar in biserica (in pridvor, in pronaos sau intr-o incapere anume randuita din curtea bisericii).

In prima parte a slujbei de Botez, se infaptuiesc lepadarile (exorcismele), cand nasul se asaza cu fata la apus si declara de trei ori ca se leapada de necurat.

Copilul este intors apoi cu fata la rasarit si nasul declara, tot de trei ori, ca se uneste cu Hristos, apoi rosteste Crezul cu voce tare.

In a doua parte a slujbei, preotul sfinteste apa si o toarna intreit in cristelnita sfintita cu untdelemn. Urmeaza cea mai importanta parte a Botezului, afundarea intreita a copilului in cristelnita. Noul crestin se infasoara apoi in panza alba si este uns de preot cu Sfantul si Marele Mir pe frunte, piept, maini si picioare.

Preotul tunde apoi perii capului bebelusului in chipul Crucii, semn ca s-a lepadat de omul cel vechi si s-a imbracat in cel nou. Nou-nascutul este dus in fata Sfantului Altar si este impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos.

Daca traditiile bisericesti sunt impuse de religie, superstitiile legate de botez sunt luate in seama de parinti in functie de obiceiurile mostenite de la generatiile trecute si de propria disponibilitate de a le valida pe viitor.

Cu alte cuvinte, aceste obiceiuri se nasc din credinta in spirite bune si rele, prejudecati, semne prevestitoare si alte convingeri mistice.

Superstitiile nu au nicio legatura cu religia, desi sunt integrate de multe ori in ritualul de crestinare a unui nou-nascut. Zicala ”cate bordeie, atatea obiceie” se aplica perfect in acest caz.

Iata cateva superstitii in care parintii din diverse zone ale tarii cred cu tarie si le integreaza in botezul copilului:

• Apa in care a fost botezat copilul trebuie sa fie aruncata la radacina unui copac; in caz contrar, micul crestin va fi insotit de ghinion;

• Copilul nu trebuie sa fie botezat cu numele unei rude decedate, altfel "nu va avea nici el zile";

• In timpul crestinarii in biserica, este bine sa se puna bani in cristelnita, pentru ca nou-nascutul sa aiba noroc in viata;

• Copilul nu trebuie sa fie strigat pe nume inainte de botez, altfel va fi "atacat" de spirite rele, ii va merge rau in viata etc.;

• In cadita in care copilul este scaldat dupa botez, este bine sa se afla o serie de obiecte care sa ii aduca noroc pe toate planurile (petale de trandafiri, uleiuri parfumate, un banut pretios, un fulg, miere, orez, o verigheta sfintita, un ou, mir, ardei iute, lapte dulce, marar, menta, seminte de canepa, aghiazma, sare etc.);

• Nasul trebuie sa sarute copilul pe chip inainte de botez, pentru ca cel mic sa aiba gropita in obraz;

• Fasa de botez nu trebuie sa fie prea lunga sau prea scurta, altfel copilul se va casatori prea devreme sau prea tarziu;

• Sub cadita in care copilul este imbaiat dupa botez, trebuie sa se aseze carti, pentru ca cel mic sa invete bine la scoala;

• Lumanarea de botez trebuie sa fie decorata cu flori de crin, crenguta de brad si floarea-miresei (pentru sport, sanatate si dezlegarea cununiilor);

• Din banii castigati de parinti la botez, este bine sa se cumpere o caldare, pentru o viata cat mai lunga a copilului;

• In apa baitei de mir, se pune o bucata de paine si una de slanina, astfel incat copilul sa creasca la fel ca painea in cuptor si sa fie voinic ca un purcel;

• Nasii trebuie sa daruiasca nou-nascutului un obiect din aur, care va feri copilul de orice lucru care ar putea sa il afecteze in viata;

• In cadita in care face un baietel baie dupa botez, nasa trebuie sa puna doua nuci mari si aspectuoase, ca sa se dezvolte copilul armonios in zona intima;

• Parintii trebuie sa se spele cu apa in care a fost imbaiat copilul dupa botez, sa li se intareasca oasele;

• Dupa botez, copilul nu trebuie sa fie schimbat pana a doua zi si nici sarutat.

Traditiile crestine legate de botez, distinse de superstitiile populare, este bine sa fie respectate de ortodocsii practicanti in masura in care le este indicat de catre preot.

De altfel, preotii se dezic de obiceiurile din popor intr-o mare masura, pastrand doar simbolic unele obiceiuri considerate a fi sfinte pentru ceremonia botezului.

Astfel, preotii spun ca fasa de botez este important sa fie alba (dimensiunea sa nu are nicio relevanta), cruciulita de botez nu trebuie sa fie dintr-un material pretios, iar bijuteriile daruite copilului sau parintilor nu au nicio legatura cu Taina Botezului.

Cat despre scaldatoarea de a doua zi, sfintii parinti nu incurajeaza introducerea obiectelor in cadita cu rol de talisman, insa valideaza obiceiul apei aruncate la radacina unui copac, intr-un loc curat, deoarece contine sfintenie.

Fiecare parinte are libertatea de a decide sub ce forma isi introduce copilul in viata lui spirituala. Abaterile de la cutumele religioase si populare nu sunt de condamnat, de vreme ce fiecare are libertatea de a-si alege propria credinta. Copilul, la randul lui, va avea si el dreptul sa imbratiseze religia in care se regaseste.

Tu ce parere ai despre traditiile si superstiile de la botez? Care crezi ca ar trebui sa fie respectate si pe care le consideri gresite? Spune-ne parerea ta in sectiunea comentariilor de mai jos!