Somnul bebelusilor este diferit de cel al copiilor mai mari si al adultilor. Acest lucru da nastere adesea la indoieli si ingrijorari din partea parintilor.
Multi bebelusi fac zgomote in timpul somnului si, desi multe dintre ele pot fi explicate prin tiparele de somn diferite, in functie de varsta lor, sau prin situatii nepatologice, este important sa stim in ce cazuri trebuie sa consultam un medic pediatru.
De ce fac bebelusii zgomote in timp ce dorm?
Bebelusii fac adesea o multime de zgomote in timpul somnului si, in majoritatea cazurilor, este ceva tipic varstei lor si nu trebuie sa li se acorde mai multa importanta.
Nou-nascutii si bebelusii au doua faze de somn: somn activ (sau superficial) si somn linistit (sau profund). In faza de somn activ, acestia fac adesea o multime de zgomote (grohait, scancete, plans) si miscari; multi parinti cred ca sunt treji. Acest lucru este normal si nu trebuie sa te ingrijoreze.
In alte cazuri, unele dintre aceste zgomote pot corespunde unui disconfort datorat la ceva anume: frig sau caldura, scutec murdar, disconfort abdominal (colici, reflux) sau aparitia dintilor. De asemenea, mai exista situatii in care respiratia bebelusilor poate prevesti o problema medicala. Iata ce trebuie sa stii.
Respiratia periodica la nou-nascut
Nou-nascutii, in special cei prematuri, au un tip special de respiratie numit respiratie periodica care, desi nu trebuie sa fie zgomotoasa, merita mentionata.
In timpul primelor saptamani de viata, nou-nascutii pot respira lent si adanc, chiar pot inceta sa respire pentru cateva secunde (apnee), urmata de o serie de respiratii mai rapide si mai superficiale. La copiii sanatosi, nascuti la termen, acest lucru nu reprezinta o problema.
Rinita nou-nascutului
Nou-nascutii respira pe nas, nu stiu sa respire pe gura. In unele cazuri, dupa nastere, poate aparea o inflamatie a membranei mucoase care captuseste pasajele nazale. Aceasta se numeste rinita nou-nascutului.
Aceasta inflamatie face ca aerul sa aiba mai putin spatiu pentru a trece si il face sa scoata zgomote, mai ales atunci cand bebelusii sunt culcati. Simptomele sunt similare cu cele ale racelii (stranuta mult, au reflex tipic pentru nou-nascuti), dar cand nasul este curatat nu iese mucus. Acesti bebelusi, spre deosebire de cei raciti, dorm bine, manaca si nu au febra sau alte simptome.
Rinita este de obicei trecatoare si se rezolva de la sine. Se poate ameliora daca avem un mediu mai umed sau daca umezim narile cu cateva picaturi de solutie salina.
In cazurile foarte persistente sau marcante (de exemplu, daca afecteaza alimentatia), se recomanda consultarea pediatrului.
Respiratie suieratoare
Atunci cand un bebelus sau un copil are bronsiolita sau bronhospasm (ingustarea bronhiilor), se aude un sunet ca o suieratura. Ocazional, respiratia suieratoare poate fi auzita din exterior fara a fi nevoie de un fonograf.
Acesti copii sunt adesea asociati cu dificultati respiratorii (respiratie foarte rapida, colaps toracic si crapaturi ale coastelor) si trebuie consultati pentru tratament, daca este necesar.
Laringita
Aici vorbim despre o inflamatie a laringelui, in principal a corzilor vocale, din cauza unei infectii, in general virale. Ca si in cazul laringomalaciei, putem auzi un zgomot ragusit atunci cand copilul sau bebelusul respira (stridor inspirator). Acest sunet se aude cel mai adesea atunci cand bebelusul este agitat, plange sau se incordeaza, dar, in cazuri grave, poate fi auzit si atunci cand bebelusul sau copilul este linistit. In plus, pot aparea febra, tuse si raguseala.
Laringomalacia
Laringomalacia este o cauza frecventa de respiratie zgomotoasa la bebelusi. In aceste cazuri, laringele este inca imatur, ceea ce face ca, in timpul inspiratiei, tesuturile din zona se prabusesc si ingreuneaza intrarea aerului, ceea ce duce la un suierat caracteristic, cunoscut si ca stridor inspirator.
Acest zgomot este de obicei prezent inca de la nastere sau din primele zile/saptamani de viata si este mai accentuat in timpul somnului, cand plange sau devine agitat sau daca este racit. Laringomalacia se amelioreaza, de obicei, pe masura ce copilul creste. De cele mai multe ori aceasta dispare pana la varsta de doi ani.
Doar in cazuri rare aceasta necesita tratament. De obicei, daca este asociata cu cianoza (decolorarea albastruie a pielii sau a buzelor), dificultati de respiratie sau de hranire si complicatii precum bronhospasmul repetat sau apnee.
FOTO: freepik.com