Displazia de sold la bebelusi. Factori de risc, diagnostic si tratament

| | Actualizat: 2021-10-28 11:08:51

Displazia de sold este una dintre afectiunile cel mai des intalnite la nou nascuti, iar cauzele exacte nu au fost inca identificate. Se cunosc, insa, factorii de risc si este foarte important ca masurile pentru a o trata sa fie luate cat mai repede posibil.

Displazia de sold se poate produce in utero, incepand cu a 11-a saptamana de sarcina, dar si dupa nastere, pana spre varsta de 2 ani. Diagnosticul precoce este esential pentru o recuperare rapida si completa, orice intarziere riscand sa degenereze intr-o luxatie sau subluxatie.

Ce este displazia de sold

Displazia este asociata cu o disproportie intre capul femural si cavitatea iliaca in care acesta se fixeaza in mod normal si in care se formeaza articulatia coxofemurala. Problema poate fi la femur, la cavitatea iliaca sau la ambele.

Displazia de sold este mai des intalnita in cazul sarcinilor multiple. Cel mai frecvent se produce pe partea stanga, iar intensitatea sa poate varia de la usoara instabilitate articulara pana la luxatie completa de sold.

Factori de risc pentru displazia de sold

Specialistii nu au reusit sa identifice cauzele exacte ale acestei afectiuni, insa au stabilit o serie de factori de risc:

- prezentatia pelviana (cu fundul inainte) in ultimul trimestru de sarcina

- oligohidraminoza (scaderea nivelului de lichid amniotic) sau factori hormonali materni si ereditari care pot provoca ambele afectiuni

- fibromul uterin, care ocupa o parte din spatiul in care se dezvolta fatul si ii limiteaza miscarile

- bazinul ingust al mamei, care face ca fatul sa nu se poata misca prea mult

- tehnicile de infasare, precum si folosirea unui sistem de purtare nepotrivit pot provoca o displazie de sold a bebelusului, riscurile fiind prezente pana spre varsta de doi ani, timp in care articulatiile se afla in plin proces de dezvoltare si intarire.

Fetitele sunt mai predispuse la displazie de sold decat baieteii, in special cele de origine caucaziana, potrivit statisticilor.

Diagnosticul displaziei de sold

Aceasta afectiune se poate depista in urma unui examen clinic si diagnosticul se definitiveaza prin investigatii imagistice.

Pediatrul va evalua bebelusul si va stabili daca exista o limitare a deschiderii picioarelor, o asimetrie in privinta lungimii picioarelor, a aspectului muschilor sau a pliurilor fesiere. In cazul unor suspiciuni clinice, medicul va recomanda investigatii suplimentre.

Ecografia de sold se efectueaza in primele 6 saptamani de viata, fiind o metoda de diagnostic non invaziva si inofensiva. Radiografiile nu vor fi efectuate inainte de varsta de 4 luni, iar in cazurile mai severe se poate efectua chiar un computer tomograf.

Cum se corecteaza displazia de sold

Diagnosticarea timpurie a displaziei de sold este foarte importanta pentru corectarea acesteia, tratamentul avand eficienta maxima doar daca se aplica in primele 6 luni de viata. Cu cat mai mult soldul ramane deplasat, cu atat se micsoreaza sansele ca micutul sa se poata recupera si dezvolta normal.

Principalul obiectiv al tratamentului il reprezinta alinierea corecta a articulatiei si stabilizarea ei. Odata rezolvata aceasta problema, cat mai rapid cu putinta, sansele ca recuperarea sa se efectueze fara sechele sunt foarte mari.

Tratamentul conservator este cel mai indicat in primele 6 luni de viata si presupune imobilizarea soldului cu un ham sau o atela gipsata in pozitia corecta. Pentru inceput imobilizarea va fi permanenta, iar apoi, in functie de evolutie, timpii de utilizare se pot reduce.

Tratamentul chirurgical este o optiune doar daca cel conservator nu da roade dupa 6 luni sau daca diagnosticul a fost pus prea tarziu. Pana la varsta de un an si jumatate alinierea chirurgicala a soldului se poate realiza fara o operatie clasica, insa dincolo de acest prag operatia deschisa devine o necesitate.

Indiferent de metoda de tratament, fizioterapia pediatrica joaca un rol esential in corectarea displaziei de sold, imbunatatind mobilitatea, oxigenarea tesuturilor si tonifierea muschilor; fizioterapia efectuata postoperator este importanta pentru recuperarea mobilitatii si intarirea articulatiei.

FOTO: Pexels.com

Citeste si despre