8 motive sa NU creezi o rutina de somn copilului

Rutina de somn impusa de multi parinti inca din copilaria timpurie pare sa fie o regula de aur in disciplinarea copilului. O mamica, mai nonconformista din fire, darama acest principiu incurajat de specialisti si declara ca impunerea unui stil militaresc in comportamentul copilului in timpul somnului sau un "dresaj" fortat, in care este lasat sa planga pana la epuizare, este nenatural, periculos si ineficient.

Iata care sunt motivele care au determinat mamica sa se revolte impotriva impunerii unei rutine de somn la bebelusi!

Unul dintre indemnurile pe care le promoveaza specialistii in formarea rutinei de somn este sa ignori copilul care plange singur in camera si sa-l lasi sa se linisteasca singur. Se pare ca o astfel de masura poate duce la crearea unor frustrari si fobii ale copilului, care pot lasa urme adanci in dezvoltarea lui emotionala.

Copilul mic nu stie ca este lasat sa planga ca metoda de "educare" pentru somn. Nici nu este un manipulator, asa cum cred cei mai multi parinti. Cei mai multi bebelusi au un motiv bine intemeiat pentru care plang: fie pentru ca le este frica, fie pentru ca sufera.  

O astfel de metoda este considerata "cruda" si chiar periculoasa, mai ales daca bebelusul este lasat sa planga foarte multe minute in sir. Atunci cand plange, nivelul de cortizol din organism, asociat stresului, creste si supune copilul unei presiuni emotionale si fizice mari.

Cu cat este lasat mai mult sa planga, cu atat copilul se afla mai mult sub efectul stresului, iar sanatatea lui poate avea de suferit. In plus, trezirile frecvente ale bebelusului din timpul noptii sunt firesti, normale si de dorit, atat pentru mesele nocturne, cat si pentru prevenirea unor pericole frecvente. Inainte de a va lamenta ca bebelusul va trezeste frecvent noaptea, ganditi-va ca o face pentru sanatatea lui.

Unul dintre pericolele care il pandesc in timpul somnului apneea. Daca mcitul nu s-ar trezi si nu ar incepe sa planga atunci cand ar manifesta problemele de respiratie asociate acestei probleme, ar risca sa moara, cel mai probabil din cauza sindromului mortii subite la sugari. Exista si riscul ca, din cauza plansului puternic si neconsolat, copilul sa se inece cu propriile lacrimi sau cu secretiile nazale.  

Prin adoptarea unei rutine de somn, se incearca fortarea adormirii copilului pe perioade cat mai lungi de timp, ceea ce este nenatural. Asa cum mentionam mai sus, atunci cand copilul este nou-nascut sau bebelus, trezirile frecvente apar pe fondul unor nevoi fiziologice: ii este foame, a facut pe el, ii este cald sau frig, s-a inecat, se simte rau, este speriat etc.

Fiecare trezire a lui are o explicatie logica, iar fiecare repriza de plans trebuie "tratata" corespunzator: parintele trebuie sa mearga la bebelus, sa il consoleze si sa verifice motivul pentru care s-a trezit, inainte de a-l incuraja sa adoarma la loc.  

Foarte multi specialisti recomanda crearea unei rutine de somn de la varste foarte mici, chiar din etapa de bebelus. Insa tentativa de a incuraja bebelusul sa doarma mai multe ore fara intrerupere afecteaza alaptatul nocturn, care, pana la varsta de 12 luni, este curical pentru buna crestere si dezvoltare a acestuia.

Copilul se trezeste din ce in ce mai rar, pe fondul masurilor pe care le impui in rutina de somn, si nu se mai hraneste corespunzator. In plus, absenta sedintelor de alaptat din timpul noptii iti afecteaza lactatia, care este stimulata "la cerere".  

Relatia afectiva dintre mama si copil este innascuta, insa trebuie consolidata constant. Una dintre metode este aceea de a fi alaturi de el, noaptea, cand plange, este speriat si are cea mai mare nevoie de tine. Este momentul in care ii arati, inca o data, ca esti persoana in care poate sa aiba incredere, in bratele careia se simte cel mai sigur si protejat. Lasarea copilului sa planga necontenit minute in sir, fara a-l consola, erodeaza relatia dintre tine si copil.

Din pacate, crearea unei rutine de somn functioneaza atat timp cat copilul doarme doar acasa, nu exista evenimente in familie care sa-i dea programul peste cap si nu este bolnav, situatii in care totul se da peste cap si rutina nu mai poate fi respectata.

In plus, daca este bolnav o saptamana si adoarme doar in ritmul propriu, dupa ce se face bine, trebuie sa o iei de la capat cu reguli si masuri pentru readoptarea rutinei cu care era obisnuit. Insa copiii care invata sa adoarma singuri toata noaptea, in ritm propriu, intr-un mediu iubitor si confortabil, isi dezvolta mai usor abilitatea de a-si adapta somnul la conditii noi, imprevizibile.  

Copilul se bazeaza pe sprijinul tau atunci cand plange, ii este frica sau este neputincios in fata unei suferinte fizice. Daca tu incerci sa ii aplici o "corectie", lasandu-l sa planga minute in sir si sa se calmeze singur, exista riscul sa isi piarda increderea in tine, sa se sperie si sa devina confuz. Este momentul in care ceva se "rupe" in relatia emotionala intangibila si de nedoborat care se crease pana atunci intre voi.  

Exista si un rol psihologic al plansului la copii, chiar daca apare pe timpul noptii. Este o forma de exprimare, dar si o metoda de eliberare emotionala. Incercarea de a-i inhiba nevoia de plans prin critici constante la adresa acestui comportament si prin a-l forta sa il ocoleasca determina un precendent periculos: in timp, copilul poate ajunge sa creada ca plansul este ceva "rau", inacceptabil.

Daca va renunta sa mai planga atunci cand il doare ceva sau cand se simte speriat, atunci cum vei mai sti cand are copilul nevoie de tine, in conditiile in care, la varsta de bebelus este una dintre putinele forme prin care comunica cu tine?  

Tu crezi ca impunerea unei rutine de somn, de la varste mici, este utila pentru a invata copilul sa doarma toata noaptea si sa aiba un somn mai linistit? Esti de acord ca o astfel de rutina ar putea fi daunatoare? Tu mergi in intampinarea copilului atunci cand plange noaptea sau il lasi sa se calmeze singur? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!