Unde doarme copilul?
Este poate cea mai frecventa intrebare cand vine vorba de somnul copilului. Unii parinti sunt convinsi ca cel mic trebuie sa doarma in patul lui, in camera lui si reusesc sa realizeze aceste lucruri. Altii desi pornesc de la aceleasi dorinte, nu le pot pune in practica.
Plansul din primele luni, temerile mamei ca s-ar putea intampla ceva in timpul noptii sau ca nu-l va auzi plangand ii fac pe parinti sa renunte cel putin pentru un timp la idealul de a culca copilul separat. El este luat in patul lor sau doar al mamei, pe care ulterior nu va mai vrea cu nici un chip sa-l paraseasca. Unele mame rezista insa acestei tentatii si reusesc sa re-aseze copilul in patul lui dupa fiecare trezire.
Cu cine doarme copilul?
Un copil poate dormi singur si toti specialistii recomanda asa. Argumentele lor sunt insa diferite. Medicii insista pe igiena si liniste, psihologii pe independenta.
E adevarat ca de multe ori copiii obisnuiti sa doarma cu o anumita persoana, mama sau bunica, nu pot adormi singuri sau cu altcineva si aceasta poate deveni o problema mai ales cand parintii cred ca "acum este destul de mare ca sa doarma singur". Sigur ca exista situatii deosebite ca atunci cand cel mic este bolnav si mama sta cu el sau concediu cand nu exista mai multe paturi dar ele trebuie sa ramana exceptii. Acasa, in conditii normale e de preferat sa existe pe cat posibil camera copilului si neaparat un patut doar al lui.
Cat doarme copilul?
Un nou nascut doarme in medie 16-17 ore pe zi in transe de cate 3 ore. La 3 luni, somnul sau este de 15 ore dar poate dormi neintrerupt 7 ore (in timpul noptii). In jurul varstei de 1 an, copilul doarme noaptea 9-10 ore si dupa masa de pranz 2-3 ore.
Cantitatea totala de somn se diminueaza, spre 4-5 ani unii copii ajungand sa nu mai doarma dupa-amiaza.
Somnul ideal al copilului este singur in pat, in camera lui, cu adormire linistita atunci cand ii este somn si trezire spontana dimineata. Fiecare om are insa ritmul sau de somn si durata proprie in care reuseste sa se odihneasca in functie de efortul depus si de caracteristicile personale.
Cunoasterea cat mai buna a acestui ritm al copilului scuteste parintii de multe eforturi de a-l culca atunci cand lui nu-i este somn sau a-l scula cand mai vrea sa doarma.
Diferentele dintre un starea unui copil odihnit si obosit sunt foarte mari si se manifesta in toate tipurile de activitati. Ceea ce este foarte important este ca fiecare copil are propriile lui nevoi si este bine ca ele sa fie respectate.
Unii sunt mai somnorosi, altii se trezesc foarte devreme, unii dorm dupa-amiaza, altii se odihnesc mai bine intr-un somn mai lung noaptea. Problemele de somn pot antrena dupa ele deficit de atentie, iritabilitate, tulburari de memorie, lipsa apetitului etc.
Principalele probleme legate de somn.
Insomnia din primul an este o tulburare frecventa, cu semnificatii diferite in functie de gravitate dar care reflecta intotdeauna o dificultate de relationare intre bebelus si cei din jurul sau.
In insomnia comuna este vorba adesea de conditii nepotrivite (rigiditate a orelor de masa, excese alimentare, zgomot, atmosfera tensionata etc). Insomnia cedeaza o data cu ameliorarea acestor conditii. Calmul mamei si al celorlalti membrii ai familiei are cea mai mare importanta.
In insomnia severa se distinge o insomnie agitata, in care bebelusul nu inceteaza sa tipe, sa planga, sa se agite si o insomnie calma, in care bebelusul sta in patut, cu ochii deschisi, tacut ore intregi; pare ca nu are nevoie de nimic. Aceste insomnii severe sunt rare si sunt prezente in antecedentele copiilor autisti sau cu psihoza precoce.
Dificultatile de adormire sunt mult mai banale, aparand cel putin cateva luni in dezvoltarea oricarui copil intre 2 si 6 ani. In aceasta perioada, copilul aflat in plina explorare a lumii si descoperire de noi obiecte si activitati, accepta cu dificultate mersul la culcare in detrimentul jocului.
Dupa 2 ani apar primele cosmaruri sau vise de angoasa in care copilul se sperie si care pot duce pana la o fobie de somn. In aceste conditii sunt necesare amenajari speciale ale “culcatului" implicand citirea povestilor, lumina aprinsa, ritualuri, jucarii anumite, prezenta unei persoane langa copil.
Ritualurile de culcare - frecvente intre 3-6 ani. Copilul cere si nu poate adormi fara un obiect, pahar cu apa, bomboana, repetarea aceluiasi cantec etc. De multe ori mamele sunt exasperate de orele care trec intre mersul la culcare si adormirea propriu-zisa, in care copilul cere apa, inchiderea/deschiderea usii, invelirea/dezvelire.
Fobia de culcare – se poate reduce adesea la o cerere contrafobica: lumina aprinsa, usa deschisa dar uneori poate atinge o mare intensitate astfel incat copilul este cuprins de panica imediat ce simte ca adoarme.
De obicei evita patul lui si este consecutiv unor vise de angoasa. De cele mai mlte ori in asemenea cazuri este necesara consultarea unui specialist sau chiar o psihoterapie pentru copil.
Angoasele nocturne cuprind "teroarea nocturna" sau pavor nocturn, visele de angoasa si trezirile anxioase. Ele apar adesea sub denumirea de cosmaruri fara o diferentiere precisa.
Teroarea nocturna – copilul incepe sa tipe in pat, buimac si cu o figura inspaimantata, nu recunoaste persoanele din jur si pare total absent din situatie, nereactionand la vorbe sau gesturi. Criza dureaza de obicei cateva minute, apoi copilul adorme. La trezire copilul nu-si aminteste nimic din cele intamplate in cursul noptii.
Visul de angoasa apare cu o mare frecventa, 30% dintre copii relateaza un astfel de episod survenit recent. Poate fi observat incepand de la varsta de 2 ani. Copilul geme, tipa, plange, striga dupa ajutor. Uneori se trezeste dar cel mai adesea abia a doua zi dimineata povesteste “visul urat".
Trezirea anxioasa este intermediara intre teroarea nocturna si visul de angoasa. Copilul se trezeste nelinistit si adesea se duce in patul parintilor. Somnambulismul apare intre 7 si 12 ani, in special la copiii la care exista antecedente familiale de somnambulism.
In cursul primei jumatati a noptii, copilul se ridica si merge, uneori prezinta o activitate complicata dar intotdeauna identica.
Dupa cateva minute (10-30) se culca la loc sau se lasa dus in pat. A doua zi nu-si aminteste de nimic. Somnambulismul evolueaza adesea favorabil, disparand in mod spontan.
Atunci cand este insotit de alte simptome, in special de manifestari anxioase devine necesar un ajutor terapeutic. Automatisme motorii - sunt bruxismul sau scrasnirea dintilor, somnilocvia in care copilul vorbeste in somn si ritmiile din timpul somnului in care copilul intoarce capul stanga-dreapa, indoaie genunchii etc.
Dupa ce au fost depistate, e bine ca parintii sa le observe si sa noteze durata, tipul manifestarii, reactiile copilului, frecventa etc. In cazul celor care denota o anxietate, pot avea legatura cu evenimente din viata reala sau deranjeaza copilul e necesar sa se vorbeasca cu el despre aceste lucruri, sa i se povesteasca daca intreaba si in nici un caz sa nu fie pedepsit sau luat in ras.
Copiii se tem ca ceea ce i-a speriat in somn sa nu se intample cu adevarat, manifesta anxietate sau vinovatie chiar si cand povestesc cosmarul pe care l-au avut. Singura metoda la dispozitia familiei este de a consola copilul si a nu incerca sa evite problema lui ci sa-l asigure de toata intelegerea si sprijinul.
Masa de seara trebuie luata intr-o atmosfera calma, fara certuri, tipete, reprosuri, amenintari;
E de dorit ca ora de culcare sa nu varieze prea mult;
Daca cel mic plange noaptea, nu trebuie sa alergam imediat la el dar nici sa-l lasam prea mult sa planga. 5-10 minute sunt suficiente pentru a vedea daca se poate linisti de la sine. Cateva cuvinte linistitoare, prezenta unuia dintre parinti la patul lui, putina apa sau suc sunt de cele mai multe ori binevenite. Daca il lasam sa planga, riscam sa se trezeasca de tot si sa nu mai poata adomi o lunga perioada.
In cazul terorii nocturne, in care copilul se trezeste tipand, calmul si intelegerea parintilor, linistirile sunt esentiale. Sa nu uitam ca doar un om linistit poate linisti un copil. Daca ne enervam, tipam la el, incercam sa-l ignoram sau sa radem de el, agravam problema in loc sa o rezolvam!
Daca un copil adoarme in alt loc decat in patul lui, e preferabil sa nu-l mutati in primele 20 minute de somn;
Evitati sa-i dati siropuri sau medicamente sedative intrucat ele nu rezolva problema decat pe moment.
Nu e suficient sa va ocupati doar de adormire. Trezirea e si ea la fel de importanta si copilul nu trebuie sa o perceapa ca pe un chin. De aceea e bne sa treziti copilul din timp pentru a-l imbraca si aseza la micul dejun; el va fi mai bine dispus decat cu o jumatate de ora de somn in plus!
Este inutil sa amenintati copilul: “Daca nu dormi, nu-ti voi cumpara…" etc. Somnul e o necesitate si copilul nu trebuie sa se gandeasca la el ca la o pedeapsa sau un chin.
Nu trebuie sa uitam ca pentru un copil perioada dintre culcare si adormire este mai dificila decat pentru adult si ca nevoia de a sta cu cineva, a asculta o poveste sau a avea o jucarie in pat nu sunt “mofturi" si nu trebuie eliminate. Ele vor dispare cu varsta.
Mutarile dintr-o camera in alta, schimbarea decorului, a obiceiurilor de culcare sunt adesea la originea tulburarilor de somn. Asadar evitati-le pe cat posibil!
Cand copilul poate povesti sau intelege ce vorbiti cu el, nu ezitati sa-i cereti parerea, sa-l intrebati cum ii este mai bine, ce ar dori inainte de culcare sau in timpul noptii.
Inainte de schimbari importante, plecari in concediu, mutari, absenta parintilor in timpul noptii, vorbiti cu el despre ele.
Somn usor
Inainte de culcare, multi parinti:
Povestesc copilului ce s-a intamplat in ziua respectiva sau ce vor face a doua zi;
Asculta putina muzica
Ii spun o rugaciune si/sau o poveste
Il mangaie sau il maseaza pentru a-l relaxa
Este bine sa anuntati dinainte copilul ca trebuie sa se culce, sa-l lasati sa termine ce face, sa-si aleaga daca vrea o jucarie pe care sa o ia in pat. Copilul mic este foarte activ fizic, emotional si intelectual. In timp ce invata sa mearga, sa se catere, cade, se loveste si oboseste.
Oboseala, tensiunea, agitatia, amestecate cu nelinistea si nemultumirea se amplifica pana in punctul in care copilul nu mai simte ca e obosit si nu mai stie cum sa se opreasca pentru a se odihni. Parintii trebuie sa recunoasca aceste semne si sa il puna sa se odihneasca inainte de a ajunge aici. Copilul foarte obosit, care adoarme greu noaptea, are nevoie de mai multa odihna, nu neaparat de mai mult somn. O data sau de doua ori pe zi, cititi sau desenati impreuna cu el pentru a-l tine linistit.
Daca ora de somn se amana, copilul devine tot mai obosit si mai plangacios. Un program de somn neregulat influenteaza si orarul meselor. Daca s-a culcat tarziu, copilul se va trezi tarziu sau obosit si nu va manca, tot programul din ziua respectiva fiind “dat peste cap".
Iata cateva dintre problemele obisnuite aparute la copii: copilul adoarme cu greutate si se trezeste noaptea de frica. Multi copii merg greu la culcare. Parintii obositi ajung sa faca orice pentru a vedea copilul adormit… Agitatia din casa, vizitele la ore tarzii, statul prea mult la televizor sau in casa duc la astfel probleme. Refuzul de a merge la culcare seara poate fi determinat de starea de nervozitate si de nemultumirea din timpul zilei.
Vise placute
Sigur ca toti copiii viseaza si ca visele care ii sperie sunt destul de frecvente. Desenele animate, jocurile pe calculator, scenele agresive, diferite dispute din parc sau gradinita sunt uneori considerate cauzele lor. Cu greu le putem depista si aproape niciodata nu le putem inlatura pe toate! Asa ca ne ramane sa mergem la el ori de cate ori plange, sa-l linistim, sa-i vorbim incet, fara sa-l speriem mai tare. E bine sa evitam aprinderea luminii, galagia, sculatul din pat, plimbatul prin casa. Copilul va ajunge sa inteleaga ca este timp pentru somn si va readormi chiar daca a visat urat sau s-a trezit din alte motive.
Nici o metoda nu e perfecta pentru ca fiecare copil este altfel. Unii au jucarii preferate fara de care nu pot adormi, altii ritualuri de adormire care nu pot fi eviate. Nu ignorati frica sau furia copilului si nu-l pedepsiti pentru ele. Stati cu el pana se calmeaza si adoarme.
Activitatile dinainte de culcare trebuie sa fie linistite, fara efort fizic deosebit, jocuri zgomotoase sau prea solicitante. Daca va ganditi ca-l obositi si va dormi “neintors" puteti avea surpriza sa fie prea obosit pentru a avea un somn linistit!!! Intre masa de seara si momentul culcarii copilul se poata juca, asculta o poveste cel putin o ora.
Discutati cu copilul seara, raspundeti la imtrebarile lui chiar daca sunt “fara sfarsit", vorbiti si despre vise, explicati-i ce sunt ele, de ce apar, ca toti oamenii le au. Incurajati-l sa le povesteasca si sa-si exprime trairile afective. Nu ii spuneti ca sunt prostii ci doar ca nu trebie sa se teama ca se vor intampla in realitate.
Ne propunem asadar sa vorbim, Luni, 7 Aprilie, despre Somnul la copii.
Anca Munteanu
Psiholog - Psihologia copilului
Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie