Noi, parintii, ne gandim ca, in viitor, copilul va fi un om de succes, cu o familie fericita si cu multi bani. Avem tendinta sa nu ne gandim la psihicul lui, la abilitati si preferinte sau la a fi cu adevarat fericit, ci la "a avea cat mai mult". De cele mai multe ori ii stabilim si meseria, telurile, hobby-urile.
Oare e bine asa?
Cand eram eu mica, asa se cresteau copiii. Mama isi dorea sa ma vada cu burse prin strainatate, tata vroia sa obtin diplome. Ma impingeau de la spate pentru telurile lor. Nu m-au intrebat daca mie mi-ar placea sa stau in strainatate sau daca simt ca pot da randament mai bun, drept urmare, in final drumul meu a fost altul.
Stiu ca parintii mei n-au facut nimic cu rea intentie si sunt convinsa ca si eu o sa fac greseli de care nici macar nu o sa fiu constienta. Mi-am propus sa nu ma concentrez la viitorul copilului meu, ci la startul lui in viata, care mai tarziu il va ajuta sa isi croiasca drumul asa cum isi doreste. El trebuie sa isi aleaga drumul.
Cum as vrea sa fie viitorul copilului meu?
Imi doresc sa aiba incredere in el si sa aiba o stima de sine crescuta. As vrea sa stie ce vrea de la viata, sa fie stapan pe el, sa se descurce in situatii dificile si sa nu renunte la prima incercare. Cred ca daca are aceste calitati, va putea face orice in viata.
Primii ani conteaza foarte mult, iar exemplul pe care il primeste de la noi, parintii, e foarte important. Ceea ce vede copilul in casa in mod obisnuit (reactiile noastre si modul de actiune in anumite situatii) va prelua si el intr-un fel sau altul.
Ce avem noi de facut ca sa ii influentam viitorul inspre bine?
Copilul are nevoie sa fie ascultat, inteles, sa fie lasat sa se exprime, sa spuna ce simte, ce doreste. In casa are nevoie sa vada liniste, armonie, intelegere, toleranta, dragoste si fericire.
Copilul nu ne e subordonat si nu suntem stapani pe viata lui. E o fiinta independenta care trebuie ajutata, indrumata, pana in momentul in care poate lua propriile decizii. Trebuie sa ii dam incredere ca il sprijinim si ca il sustinem, orice ar fi.
Cred ca un copil cu un psihic nealterat are sanse mai mari sa aiba rezultate mai bune in viata. Asta pentru ca va sti si sa piarda si sa se controleze, sa vorbeasca, sa isi spuna punctul de vedere. Va avea curaj si incredere in propria persoana, iar parintii vor fi prietenii la care va apela cand va fi nevoie.
Cred ca asta e reteta pentru un psihic bun si asa cred eu ca ar trebui crescuti copiii din punct de vedere emotional.
Eu sunt Luiza si te astept si pe blog emotiidemamica.ro cu alte articole despre copii si parinti.