Peste tot auzim despre faptul ca cei mici nu mai sunt ca odinioara. Totul e dat pe rapid, evolutia e in plin proces, totul se schimba si ia alte forme. Pe de-o parte, ne deranjeaza asta cand ne gandim la propria copilarie. Nu erau tablete, nu erau magazine pline de dulciuri si de jocuri, era multa libertate. Pe de alta parte acum sunt informatii si avem posibilitatea sa le oferim un trai mai bun. Copiii nu mai cresc cu frica, nu mai fac lucrurile cu capul plecat. Sunt mai curajosi, mai sociabili, pot lua decizii.
Ultimele studii arata ca bataia NU e rupta din rai, pedepsele si frica nu au ce cauta in cresterea unui copil, iar cuvinte ca "NU" sau "NU e voie" ar trebui sa ramana strict pentru lucruri foarte periculoase. Dragostea neconditionata, intelegerea, stabilirea blanda a limitelor este cheia succesului parentingului actual.
Citim tot felul de articole si e usor sa ne facem planuri si sa ne stabilim obiective, insa cand ne aflam in fata faptului reactionam asa cum au facut parintii nostri cu noi sau cum e impulsul de moment. Ce ne dorim insa pe termen lung? Ne dorim copii puternici, curajosi, responsabili si cu capacitate de decizie, nu? Avem nevoie sa ne educam intai pe noi, apoi sa intelegem faptul ca un start bun ii va ajuta pe ei in viata.
Copiii au nevoie sa exploreze. Cred ca daca intelegem asta, totul se simplifica.
Chiar daca bebelusii sunt mici si par nestiutori, au nevoie sa vada lumea inca de la nastere. De fapt in primii trei ani din viata creierul lor se dezvolta in ritm foarte alert. Orice lucru nou pe care il vad, simt, ating, ii ajuta in dezvoltare. Exista si o etapa in care orice obiect ajunge in gura. Nu le e foame, asa exploreaza ei! Daca de la inceput iti propui sa fii un parinte relaxat si chiar reusesti asta, vei trece mai usor peste perioadele de mai tarziu.
Un bebelus care poarta manusi in primele zile va incepe sa se miste altfel cand manusile ii vor fi scoase si e lasat sa simta.
Cand mai cresc un pic si incep sa se deplaseze prin casa, parintii au tendinta sa ii puna inapoi pe covor, sa ii fereasca de praguri, de colturi, de pereti. Ei au insa nevoie sa invete texturi noi, sa stie care sunt obstacolele, sa invete sa ocoleasca si sa paseasca. Orice lucru invatat din timp ii ajuta. Cumpara o pereche de jambiere daca chiar ti se pare rece pe jos si lasa copilul sa exploreze!
Mai tarziu vor invata sa mearga in picioare. O sa cada uneori si probabil vor plange. Fii langa copilul tau, arata-i ca il intelegi si ii esti alaturi, dar nu face tragedie dintr-o cazatura. Inaltimea de la care cade la un an si ceva si greutatea este mult mai mica decat la trei ani. Gandeste-te ca la trei ani nu mai sta de mana si uneori se face ca nu te aude cand tu ii spui "ai grija". Mai bine il lasi sa invete sa cada mai devreme, ii va prinde bine!
Fiecare etapa vine cu multe griji din partea parintilor. Cu cat creste copilul mai mult, cu atat stresul e mai mare. Nu ii putem feri de toate relele, nu ii putem proteja, asa ca cel mai bine e sa ii invatam sa se descurce. Vor fi momente in care copilul tau va gusta pietrele de afara sau peria de wc, va sparge ceva sau va fi frustrat ca un copil nu i-a oferit jucaria lui. Da, aceste lucruri fac parte din viata si orice greseala este o oportunitate de invatare.
Explica-i ce a gresit, indruma-l, arata-i, dar lasa-l sa exploreze!