Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea se leaga de bucatareala. Bunica mea, o femeie micuta, cu parul mai alb decat rufele albe din reclamele la detergent si cu ochii mai albastri decat cerul intr-o zi senina de iulie, era mare experta la prajiturit. Cu supele si mancarurile nu se dadea ea prea mult in stamba (numai cand am scris cuvantul "supa" si mi-a aparut in fata ochilor jumatatea de ceapa fiarta pe care o aveam in farfurie la ora pranzului, motiv pentru care mi-au mai luat vreo 20 de ani sa apreciez supele si ciorbele la adevarata lor valoare). Dar la prajituri, torturi, patiserie, era experta.
Desertul copilariei
De ziua mea, invariabil, facea "torta" de bezele cu crema de "socolata". Nu mi-a mai fost dat sa mananc altcandva asa o minunatie, nici macar cand am facut eu aceeasi "torta" cu aceeasi crema de "socolata". Nu stiu daca tortei ii lipsea ceva sau mie mi-au mai murit, odata cu trecerea timpului, din papilele gustative. Ori cadrul era diferit, ori poate eu nu-l facusem cu suficienta dedicare si suflet.
Vedeti voi, cand bunica mea facea torte, saleuri sau simple prajituri, bucataria intreaga se transforma intr-un enorm vas de mixer. Faina, cacao, unt, peste tot. Bucuria mea, de copil liber, sa particip activ la acest dezmat. Aveam faina pe maini, pe rochita, in par, ba cateodata si in ochi (asta nu era prea placut). Cand trebuia sa ma spal apoi, dupa bucatareala, ma transformam intr-un omulet de coca, asemanator omuletilor de turta dulce pe care ii vedeam in cataloagele de produse si revistele burda pe care le adusese bunica de la Viena. Turta dulce facea si ea (si era, desigur, delicioasa), dar in Romania comunista si post-comunista, n-aveam forme de omuleti. Aveam doar forme de stea, de semiluna si de cerc.
Acum am forme de omuleti. Si de reni. Si de sageti. Si de soare cu nori. Si de avion. Si de ce mai vreti voi, care se aduna una peste alta in sertarul hraparet de la bucatarie. Probabil ca supra-compensez, dupa cum zice V. O avea dreptate.
Dar haideti ca m-am luat cu amintirile si am uitat ca aveam alt subiect aici. Nu Diana mica si bucataria - castron de aluat, ci Diana mare si copiii ei bucatari.
Bucatarind cu copiii. Primul secret: dublati ingredientele!
Asa, deci… daca doriti sa gatiti impreuna cu copiii, musai sa aveti ingrediente. Multe. Nu voi scrie despre cum sa faci o ciorba cu ei, pentru ca, asemeni bunicii mele cu parul alb ca vata de zahar si ochii albastri ca sticla de apa minerala de langa mine, nici la mine punctul forte nu e mancarea de zi cu zi (pe care o gatesc, totusi, incercand sa fentez cu cat mai mult spor orice implica mult timp petrecut in fata blatului de la bucatarie, cu legume si carne cruda in fata. Imi place sa spun despre mine ca-s maestra la "gatit-viteza", asa ca, daca vreodata o sa va doriti retete de mancare sanatoasa (asa zic eu), ale caror pregatiri sa nu dureze mai mult de 10 minute, sa-mi scrieti. Si, ca sa ma laud pana la capat, recordul meu absolut se leaga de o supa de rosii, a carei pregatire a durat 2 minute si 17 secunde.
Deci, ingrediente. Nu va lasati dusi de nas de cantitatile pe care le gasiti in retete, mai ales daca faceti dulciuri (dar nu numai). In functie de cati copii aveti, veti avea nevoie de cantitati duble sau poate chiar triple ca sa nu va treziti la final ca n-aveti ce turna in forme.
Sa luam, de exemplu, tortul pe care l-am facut pentru ziua mea. Pentru ca din el urmau sa manance si persoane alergice la ou si la gluten, am decis ca ar fi foarte frumos din partea mea sa fac un tort pe care sa-l poata manca toata lumea. Asa ca am ales un tort raw. Adica un tort negatit, facut din ingrediente crude, care nici nu continea ou sau gluten. Continea, in schimb, migdale, unt de cacao, nuci, caju si zmeura, putina miere si niste afine.
Echiparea!
Ne-am dus toti trei la bucatarie, Ema si-a pus sortul, Fip si-a luat o lingura de lemn, s-au urcat amandoi in turnuletul pe care il avem langa blat ca sa ajunga sa participe activ la orice s-ar intampla acolo si ne-am apucat de treaba. Rapid de tot, pentru ca nerabdarea era mare.
Am rasnit o punga de migdale crude, pe care voiam sa le transform in faina de migdale. Ema a decis ca e o ocazie buna sa vada ce gust are faina de migdale amestecata cu iaurt. Fip a vrut si el "un ungurita" (o lingurita) si a purces la a gusta din faina de migdale. Au injumatatit-o rapid.
Am desfacut apoi si cealalta punga. Vedeti voi, imi stiu copiii la fel ca orice mama, asa ca am fost prevazatoare. Din cealalta punga, mi-au mai ramas doar jumatate din migdale, pentru ca cealalta jumatate a ajuns in stomacele de copii energici si pofticiosi. Am rasnit migdalele ramase si le-am amestecat cu cealalta jumatate, rasnita anterior.
Untul de cacao nu e la fel de apreciat, dar tot trebuie cateva zeci de grame in plus, pe care le transformam acolo, la bucatarie, in strugurel pentru buze roz, cu aroma de zmeura.
Si daca tot am ajuns la zmeura, aici nu am fost suficient de prevazatoare. Am luat doua pahare, in speranta ca unul va fi mancat, iar celalalt imi va ramane. Gresit, au disparut amandoua din peisaj, asa ca a trebuit sa apelez la stocul meu de zmeura congelata. Au mancat si din alea.
Nuci si caju n-au mai putut sa manance prea multe, asa ca din alea ne-au mai ramas pana a doua zi. Miere avem suficienta si oricum nu pot manca prea multa, pentru ca e prea dulce. Booooon.
Si cand crezi ca esti aproape gata…
Odata ce ati facut compozitia, nu va bucurati ca e suficienta si va ajunge la fix. Nu. Pentru ca, dupa ce au mancat ingredientele in starea lor naturala, "vleau sa gut si eu". Si gusta. Unul cu lingura mare de lemn, celalalt cu o lingura mare de inox. Sper doar sa nu li se faca rau si bag forma mare la loc in dulap, de unde am luat-o. Scot alta mai mica. Repet exercitiul pana ajung la forma cea mai mica dintre ele.
- Wow, ce forma mica! Faci un tort special pentru noi doi?? Si ne faci acum niste coca sa ne jucam? Ne-am plictisit de atata gatit…
Ce sa mai zic, fac un tort special pentru voi doi… Si va fac si coca…
Diseara, dupa ce se vor fi cufundat amandoi in lumea viselor, voi face alt tort si pentru ziua mea.
Serialul de familie este scris de Diana, mamica Emei si a lui Fip. Ea isi asterne ideile bune si gandurile frumoase pe GangBlog.ro. O poti urmari pe pagina de Facebook GangBlog.