Nu stiu altii cum sunt, dar eu una cred ca, intre filme 7D, Psp/uri, smartphone-uri folosite inca din gradinita si Internetul lor cel de toate zilele, Ozana curge mai greu...Si e cumva firesc sa fie asa.
Nu sunt una dintre mamele cele mai implicate in viata scolara a copilului. Asta ca sa fiu indulgenta cu mine insami. Nu stiu in fiecare zi ce a mai invatat la romana si ce operatii a facut la matematica. Fiul isi face temele la afterschool si am pornit de la principiul ca, odata iesit pe poarta, acolo sa ramana si lectiile. Nu-l pun sa lucreze in plus si imi asum asta. Mai vedem din clasa a 5-a incolo.
Pe scurt, nu-l stresez cu scoala. Singurul lucru la care am tinut foarte mult a fost sa citeasca. De fapt, sa-i PLACA sa citeasca.
Ei, asta da provocare, dupa cum aveam sa descopar. Si da, e si vina mea caci numar pe degete ocaziile in care fiul m-a vazut cu o carte in mana acasa. Dar ma scuzati, nici scoala nu lupta prea mult in acest sens. Sau lupta, dar cu arme gresite.
Uite cum, intr-o seara, plina de avant parintesc i-am pus in vedere fiului ca nu mai merge asa. De buna voie, nu parea sa deschida nicio carte. Asa ca l-am luat de manuta si i-am cerut sa mi arate si mie lista lui de lecturi suplimentare. Sa alegem impreuna ceva de acolo si sa citim impreuna. Ca poate asa o sa descopere ceea ce eu descoperisem deja la varsta lui. Placerea lecturii.
Nu mica mi-a fost mirarea, ca sa raman in abordarea clasica, atunci cand am descoperit ce li se cere copiilor nostri sa citeasca. Lista de lecturi suplimentare a fiului era fix aceeasi pe care, cu peste trej' de ani in urma o avea si mama lui. Pai, dragii mei domni si doamne din invatamant, chiar ca asa nu merge... Sigur ca trebuie si ei sa afle cine a fost Ion Creanga. Dar sincer, nu pot sa nu constat ca unele scrieri, si nu dau nume, ca sa nu jignesc pe nimeni, nu prea mai au mare legatura cu interesele lor. Care, firesc, sunt altele decat ale noastre. Ori, dupa umila mea parere, nu poti sa-i faci sa-si doreasca sa citeasca atata timp cat nu incerci sa-i atragi. si nu poti sa-i atragi cu ce nu-i intereseaza. Elementar, draga Watson.
Una peste alta, in acea seara, experienta a fost dureroasa. Si da-i si explica-i copilului de ce pe vremuri se scria cu "i" si nu cu "a". Si daca tot asta era pe vremuri, de ce tre' sa citeasca el ceva ce nu mai e valabil. Si, daca tot trebuie sa citeasca, de ce nu poate alege, de exemplu, "Harry Potter"?
Ceea ce mi-a amintit de o alta experienta, traita cu vreo 2 ani in urma. Pe atunci incercam sa-l fac sa iubeasca teatrul asa ca intr-o duminica am luat bilete la "Amintiri din copilarie". Sala, plina ochi la inceput, era pe jumatate goala dupa nici jumatate de ora. O fetita de langa mine, la vreo 5 anisori ii soptea tatalui amuzata:
"Tati, da' baietelul asta (n.r.: Nica al nostru) e tare prostut... De ce nu s-a dus la magazin... si isi lua cate cirese voia el...".
Pe scaunul de langa, fi-miu rezista eroic. A ras chiar de cateva ori. E drept, a cascat de mai multe... Punctul culminant a fost atunci cand pe scena au aparut calul Balan si Sfantul Nicolai. N-o sa uit niciodata cum s-a intors, siderat, spre mine: "Mami, eu in locul lui (n.r.: tot Nica, saracu'), sunam la politie... Da' popa asta n-a auzit de protectia Copilului?!"
Si da, Nica e bine. Cum il stim... Cum il stim noi, si probabil copiii nostri nu-l vor cunoaste niciodata.
Suntem 4. Avem 4 copii. Cate unul de fiecare. Credem ca un ras sanatos te scoate din orice situatie complicata. Puteti citi despre aventurile noastre pe Mothersandthecity.ro si ne puteti da like pe pagina de Facebook Mothers and the city.