Ce faci cand cineva ii cere copilului tau o imbratisare sau un pupic si el refuza? Il dojenesti si iti ceri scuze pentru el sau ii sustii alegerea? Multi oameni se opresc pe strada in dreptul mamelor cu copii mici si ii complimenteaza pentru faptul ca sunt draguti sau pentru ca spun lucruri adorabile. E de inteles, zambetul unei fetite are darul de a lumina chipul oricui. Un copil poate alege sa te ia de manuta, ca sa te plimbi cu el, sau poate sa te respinga. Nu conteaza daca esti din familie, prieten sau strain. Daca se simte in siguranta cu tine, iti va zambi, iti va vorbi si va rade cu tine. Daca ii place de tine, te va imbratisa. Daca nu, va refuza orice contact. Este alegerea lui.
Copiii au dreptul la propriile alegeri
Ca adult, tu decizi daca vrei sau nu sa interactionezi cu anumite persoane. Raportandu-ne la principiul "dragoste cu sila nu se poate", nimeni nu te poate obliga sa-l placi daca tu nu simti asta. Aceeasi logica se aplica si in cazul copiilor. Daca un copil nu vrea sa-l iei in brate si sa il pupi, nu e cazul sa insisti. Mai ales daca vezi ca micutul este deosebit de timid sau nesigur, si se ascunde dupa fusta mamei. Zambeste, ia-ti ramas bun si pleaca. Poate vei gasi altadata modalitatea de a te face placut si de a determina acel copil sa se deschida.
Copiii merita respect si spatiu
Ca mama, trebuie sa stii sa pui piciorul in prag cand cineva se uita dezaprobator la tine, pentru ca nu ti-ai incurajat copilul sa se lase pupat. Exista persoane insistente, critice, care invoca "respectul pentru batrani" ca argument suprem in orice discutie. Vorbeste frumos, in numele copilului, si explica-le adultilor mai rigizi in gandire ca cel mic nu se simte confortabil sa faca acel lucru in acel moment. Desigur, se vor simti tristi pentru ca nu au primit zambetul sau imbratisarea dorita. Dar nu este treaba ta sa ai grija de sentimentele ranite ale altora. Datoria ta este fata de copilul tau. De sentimentele lui trebuie sa iti pese, nu de parerea oamenilor de pe strada.
Copiii nu sunt obligati sa-ti impartaseasca sentimentele
Atunci cand incerci sa te apropii de un copil care nu este al tau, ultimele lucruri pe care le iei in calcul sunt autonomia corporala si consimtamantul. Este cat se poate de clar pentru toata lumea ca intentiile tale sunt printre cele mai bune. Nu vrei nici sa-l ranesti, nici sa-l sperii. Vrei doar sa-l iubesti. Ceea ce trebuie sa ai in vedere insa este ca orice copil are dreptul de a face propriile alegeri atunci cand vine vorba despre interactiunea corporala. Daca il iei in brate impotriva vointei lui, ii incalci autonomia si-i desconsideri alegerea de a nu interactiona cu tine.
In contextul actual, care abunda in exemple de agresiune sexuala online, pedofilie sau abuzul sexual, parintii au datoria de a-si lua masuri de protejare a copiilor. Pentru a invata un copil sa respecte autonomia fizica a unei alte persone, sa inteleaga cu adevarat ce inseamna notiunea de "consimtamant" si sa invete acum sa-si apere propria autonomie, trebuie sa-l inveti mai intai sa-si respecte corpul. Copilul trebuie sa stie ca nu este obligat sa impartaseasca sentimentele altora. Ceea ce simte el este mai presus de sentimentele adultilor cu care interactioneaza.
Copiii au propria lor voce
Copiii mici gasesc mai greu curajul de a-si exprima propria voce. Prin urmare, este de datoria parintilor sa vorbeasca in numele lor. Parintii trebuie sa intervina si sa vorbeasca in numele copiilor, cand acestea nu-si pot exprima opinia. Ei trebuie sa confirme sentimentele celor mici si sa le valideze, pentru a nu le crea frustrari emotionale. Pe masura ce cresc, ei trebuie invatati cum sa-si foloseasca propria vocea si cum sa se trateze adultii cu respect. Ceea ce isi doreste un copil este mai presus de orice conventie sociala. Acest lucru nu exclude insa invatarea regulilor de comportament in public.
Copiii pot fi invatati sa fie buni, grijulii si respectuosi cu cei din jur, ascultandu-si vocea interioara, in acelasi timp. Zambeste copiilor si arata-le ca lumea este plina de dragoste. Dar nu uita ca cei mici merita acelasi respect si spatiu pe care noi, adultii, ni-l acordam reciproc unii altora.
Copiii se afla abia la inceputul unei lungi calatorii de descoperire a vocii interioare. Protejand glasul copiilor, ajuti la formarea unei generatii mai puternice, mai bune si mai respectuoase.