"Imi amintesc ca aveam 12 ani cand, curioasa fiind, am cautat in DEX anumite cuvinte ce incepeau cu "p" si "f". Le auzisem pe strada. Era pe vremea lui Ceausescu.
De internet nici macar nu banuiam ca ar putea exista. Un atlas de anatomia corpului uman extrem de sarac la unele capitole si un DEX, ce trecuse prin marea inundatie de la 1975, erau singurele mele surse de informatie, in conditiile in care, la noi in casa nu se vorbea despre "unele lucruri".
Mai tarziu, m-am prins ca existau alte cuvinte cu sens apropiat, pe care, in final, le-am gasit in dictionar. Dar n-am fost, sincer, multumita. Cautam altceva. Ceva ce era mai greu de gasit.
Acum ma gandesc: daca as fi copilarit in vremurile actuale, as fi aflat foarte repede raspuns la curiozitatile mele.
Numai sa caut putin ar fi trebuit. Sa stiu sa scriu si sa citesc. Pe internet de exemplu! E foarte usor, pe chat-uri, pe forumuri, sa gasesti pe cineva care sa-ti explice in detaliu cuvintele cu "p" si cu "f". Dar si site-urile unde se folosesc respectivele cuvinte sunt pline de informatii...
E o linie subtire intre bine si rau, mai ales daca vorbim de internet
Undeva, in povestioara de mai sus, s-a produs o alunecare de la ceea ce e bine. Ca adulti ati remarcat-o. E foarte usor insa pentru un copil sa cada victima unei astfel de alunecari. Din pacate, multi copii, manati de curiozitati, au ajuns sa afle mai multe decat isi doreau, prin intermedierea internetului.
Ei se apropie periculos de niste locuri din care cu multa agilitate pot fi culesi de catre persoane deloc bine intentionate. Traficantilor de fiinte umane, pedofililor, gruparilor extremiste, internetul le asigura terenul virtual unde pot lua orice chip isi doresc. E aproape magic.
Copiii sunt curiosi prin natura lor. Vor sa stie totul, intreaba sau cauta sa afle pe orice cale cand nu primesc raspunsul. Dar sunt naivi si nu au autocenzura adultului care stie sa se fereasca singur de primejdii.
Curiozitatea creste, mai ales atunci cand simt o rezistenta oricat de mica. Ma refer la temele de discutie pe care ne ferim sa le abordam: sexualitatea sau cele pe care le vedem la televizor, dar nu ne imaginam ca pot intra in viata copiilor nostri (traficul de fiinte umane, prostitutia). Ei simt aceasta rezistenta pentru ca, tot copiii, au darul de a intelege fara cuvinte, a percepe gesturile, temerile, mesajele noastre nonverbale.
Internetul si copiii. Cateva sfaturi pentru parinti
Cautati sa fiti deschisi si generosi in materie de comunicare cu copilul de la bun inceput. Raspundeti-i la intrebari fara teama: mai bine afla de la voi decat din surse lipsite de controlul parintesc.
Daca sunteti luati prin surprindere de o intrebare foarte directa si nu stiti pe loc cum sa-i modelati raspunsul pentru a fi potrivit varstei copilului, ii puteti spune: "Nu stiu nici eu, dar ma interesez si-ti spun". Nu intarziati prea mult pentru ca intrebarea va veni din nou (copiii au o memorie extraordinara).
Ce sa-i faci? Astea-s vremurile. Chiar si batranul DEX s-a adaptat si poarta acum in el cuvinte cu "p" si "f".
Nu-i interziceti accesul la intenet si nu-l limitati in mod excesiv, pentru ca aceasta, cu atat mai mult, ii va starni curiozitatea. Mai mult, copilul va ascunde de voi incursiunile sale pe net. In fond, internetul este un fenomen-instrument al zilelor noastre si copiii nu pot trai rupti de realitate. E bine sa-l cunoasca, fiind constienti de pericolele la care pot fi supusi.
O idee buna e sa navigati impreuna, dar feriti-va de atitudinea de supraveghetor. Fiti parteneri in ale explorarii. Astfel ii puteti orienta si canaliza cautarile inspre site-uri ce prezinta siguranta si informatii de calitate (enciclopedii, stiinta, hobby-uri, activitati artistice, jocuri atent alese). In plus, asa aveti pregatit terenul pentru a-i cunoaste prietenii cu care comunica pe aceasta cale. Pe parcurs, ii povestiti de capcanele in care pot sa cada, avertizati-l in ce priveste mesajele de tip spam si persoanele necunoscute care pot fi intalnite pe net.
Oferiti-i alternative. Puteti sa va exercitati controlul benefic asupra mediului social al copilului. Prin alegerea scolii, inscrierea in activitatile extrascolare, clubul copiilor, cercuri de cercetare pentru copii, cluburi sportive, le dati ocazia sa cunoasca multi oameni reali, interesanti, selectati de voi, pe care sa-i prefere posibililor "prieteni virtuali" de pe internet.
In incheiere va mai spun ca povestirea de la inceputul articolului e reala si ca face parte din viata mea.
Bianca Ghizdavu - sexolog
Citeste mai multe despre:
Dependenta de internet
Dependenta de calculator
Pornografia si minorii
Discuta cu mamicile pe forum: Calculatorul, un lucru bun pentru copil?