Dependenta copiilor de jocurile video este un subiect care poate fi discutat zile in sir, fara sa ajungi la o concluzie general valabila sau la vreo solutie.
Nici macar nu poti identifica un "vinovat": companiile, parintii sau copiii?
Pentru parintii care refuza sa le cumpere copiilor console pare de neconceput cum alti parinti isi lasa copiii sa se distreze cu jocuri video, tintuiti intr-un scaun, cu ochii intr-un monitor, in loc sa ii scoata la joaca in aer liber si sa puna accent pe interactiunea lor cu alti copii. Pentru cei care nu vad nimic rau in a avea in casa PlayStation, Nintendo sau Xbox este de neinteles de ce unii ar avea ceva impotriva acestui tip de distractie. Si pentru o parte, si pentru cealalta, putem spune doar ca este bine ca totul sa aiba masura.
Nu e chiar atat de rau ca un copil sa aiba acces la jocurile video, atat timp cat asta nu se transforma in dependenta. Iar cand putem vorbi de dependenta, adica de refuzul celor mici de a mai face altceva, de a se ridica de pe scaun chiar si pentru a sta la masa, deja putem vorbi despre o complicitate a parintilor la dezvoltarea acestei adictii.
Stim ca o mama ar face orice pentru copilul ei. Pierde ore intregi de somn, isi sacrifica timpul, renunta la multe pentru a-i oferi lui tot ce ii poate oferi. Fiecare vrea tot ce e mai bun pentru copilul ei si nimeni nu ar trebui sa fie judecat pentru asta. Dar oare "tot ce e mai bun" inseamna si sa incurajezi comportamentul unui copil "zombie" dependent de jocuri video?
Recent a inceput sa circule pe internet un clip in care o mama este "obligata" sa isi hraneasca copilul de 13 ani ca pe un bebelus pentru ca acesta a refuzat sa se ridice din fata computerului si sa abandoneze un maraton de 48 de ore de joc intr-un internet cafe.
Copilul abia daca isi intoarce capul pentru a primi mancarea, iar ochii nu i se desprind din monitor nicio secunda in timp ce joaca Battle Royale, jocul lui favorit. In clip se vede cum femeia ii duce copilului sau adolescent mancarea in fata in timp ce se roaga de el, pur si simplu, sa manance si il intreaba daca nu are nevoie sa mearga la toaleta. Si nu poti sa nu te intrebi cum de s-a putut ajunge la asa ceva...
Lilybeth Marvel, in varsta de 37 de ani, spune ca a inceput sa fie ingrijorata de aceasta situatie in urma cu doi ani, cand fiul ei, Carlitos Garcia, a inceput sa stea pana tarziu la internet cafe. Si nicio masura nu a fost luata sau nu a fost eficienta.
Printre consecintele dependentei de jocuri video s-au numarat pierderea in greutate, malnutritia (pe care familia incearca sa o combata indopandu-l cu vitamine) si, cel mai rau, abandonul scolar. Lilybeth spune ca a facut tot ce era posibil pentru a-si vindeca baiatul de dependenta de jocuri video. I-a interzis sa mai mearga la sala de jocuri, insa pustiul a gasit de fiecare data o solutie pentru a fugi acolo. "Acum incerc o abordare diferita. Incerc sa-l fac sa simta ca, indiferent ce s-ar intampla, sunt mama lui lui si il iubesc si am grija de el", spune femeia.
Cum putem ajuta un copil care a devenit obsedat de jocurile video? Ca parinti avem datoria sa-i educam. Trebuie sa le "controlam" starea de spirit, sa le cunoastem nevoile, sa ii ajutam cu ce au nevoie si sa fim atenti ca ei sa nu dezvolte dependente cum este cea de jocuri.
Daca, totusi, se intampla, si nu reusim sa luam masuri preventive, nu inseamna ca nu putem sa ii ajutam sa depaseasca momentul. Cum o facem?
Elimina din casa tot ce ar putea avea legatura cu dependenta. Scapa de console, de jocurile video, indiferent cati bani au costat. Copilul trebuie sa stea departe de orice tentatie.
Sprijinul familiei este cel mai important. Niciun alt membru al familiei nu trebuie sa mai aiba acces la jocuri video si mai ales nu in fata copilului. Tocmai de aceea este important sa nu "taiati" doar accesul la consola de jocuri sau la computer, ci si pe cel la telefonul mobil.
Cereti ajutor. Daca situatia pare prea grava pentru a o putea gestiona singuri, ca parinti, poti discuta cu medicul de familie sau cu pediatru pentru a te directiona catre un specialist.
Discutati cu copilul intr-un moment in care toata lumea e linistita. Cereti-i sa va spuna cum se simte pentru ca v-ar putea oferi indicii despre ce aveti de facut. Este posibil ca el sa se fi refugiat in universul jocurilor video pentru ca simtea ca ii lipsea ceva in viata reala.
Organizati activitati care sa il faca sa se simta bine si sa inteleaga ca viata nu se rezuma la o consola si un monitor sau la un computer. Discutati cu el pentru a afla ce ii starneste interesul si actionati in consecinta. Este ideal ca toata familia sa participe la acest gen de activitati, puteti chema si prieteni in preajma carora se simte confortabil.
Aratati-i ca poate conta pe voi. Cel mai important este pentru el sa stie ca este iubit si sprijinit. Evitati crizele de nervi atunci cand simtiti ca orice ati face nu ajungeti la el si nu il puteti elibera de aceasta dependenta. Nu uitati ca, cel mai probabil, a ajuns in acest punct si pentru ca voi, ca parinti, i-ati permis sa o faca. Impreuna ati ajuns in acest punct, tot impreuna trebuie sa iesiti la liman.