Comportamentele disruptive reprezinta acele comportamente manifestate la scoala, in clasa, care determina fragmentarea inoportuna si nedorita a procesului instructiv-educativ. In contextul clasei, orice comportament poate fi considerat inadecvat, disruptiv, daca:
- interfereaza cu invatarea copilului care-l manifesta;
- interfereaza cu invatarea altor membri ai clasei;
- impiedica profesorul din munca lui de instruire, explicare, citire, organizare etc.
Unul dintre motivele pentru care apar comportamentele de acest gen este ca sunt extrem de eficiente pentru copil, in procesul de adaptare din viata de zi cu zi. si ca orice comportament adaptativ si eficient de a lungul timpului (fie un an, fie 10 ani), acesta este intotdeauna dificil de schimbat. Atunci cand incepi schimbarea comportamentului disruptiv te poti astepta la cresterea frecventei si intensitatii lui.
Copiii se supara atunci cand incercam sa eliminam comportamentele care sunt functionale pentru ei. De asemenea, ei stiu din experientele trecute ca daca exagereaza comportamentul, cel putin din cand in cand, cei din jur vor ceda in cele din urma.
Deseori se ajunge la un fals echilibru din cauza faptului ca mediul in care isi desfasoara activitatea copilul este adaptat astfel incat nevoile lui sa fie implinite mereu inainte ca acel comportamentul sa devina aparent.
Rezolvarea problemelor comportamentale poate sa nu reprezinte o prioritate atunci cand parintii si profesorii spera ca acel comportament nedorit va disparea de la sine in timp. Cu siguranta speranta aceasta este intarita de credinta ca odata cu acumularea cunostintelor si a dobandirii limbajului, comportamentul deviant se va remite. Din pacate, asta se intampla mult prea incet, iar remiterea comportamentului disruptiv este doar amanata.
Cum pot fi indreptate aceste comportamente, se poate veni la terapie, le pot corecta parintii acasa?
Pentru indreptarea acestor comportamente, cel mai bine ar fi sa existe un efort conjugat parinti-profesori-psihologul.
Aceasta nu este o experienta usor de suportat pentru toata lumea.
In afara faptului ca uneori nu vrem sa suportam furia copilului, este extrem de stresant sa vedem copilul atat de suparat. Desi cresterea intensitatii comportamentului disruptiv este de fapt un semn bun (copilul este constient de schimbarea intervenita, este interactiv, demonstreaza persistenta etc.), tot nu ne face sa ne simtim mai relaxati. Trebuie sa ne reamintim mereu ca obiectivul nu este mentinerea copilului fericit pe termen scurt, ci acela de a-l face fericit pe termen lung.
O interventie educationala, in care profesorul devine co-terapeut ar presupune de exemplu, urmatorii pasi:
- modificari comportamentale;
- dezvoltarea stimei de sine;
- dezvoltarea abilitatilor sociale;
- educatie parentala;
- analiza functionala a comportamentului;
- realizarea planului comportamental individual.
Anca Kosina, psiholog si psihoterapeut in cadrul Centrului Medical ProVita - Diagnostic si tratament
Adresa: Str. Alexandrina nr. 20 - 22, sector 1, Bucuresti
Tel programari: 0219432