Copilul care fura de la parinti

Constatarea faptului ca micutul isi insuseste obiecte care nu ii apartin poate fi tulburatoare pentru orice parinte. Automat, in astfel de circumstante, ajungi sa iti pui la indoiala capacitatea de a-ti educa prichindelul si il poti blama pe cel mic pentru comportamentul sau. Inainte de a-ti periclita relatia cu cel mic, afla care sunt motivele care pot determina un copil sa fure si ce masuri poti lua pentru a-i corecta comportamentul!

  Motivele pentru care un copil ajunge sa fure de la parintii sai sau sa isi insuseasca obiecte din magazine, ale altor copii etc. care nu ii apartin variaza in functie de varsta acestuia.

Pana in jurul varstei de 6 ani, notiunea de "furt" nu inseamna nimic pentru prichindel, pentru simplul fapt ca el nu constientizeaza faptul ca exista o diferenta intre ce este al lui si ce este al altora.

De asemenea, copilul poate fura si fiindca nu este capabil sa isi stapaneasca impulsul de a-si insusi un anumit obiect. In momentul in care descopera ca ii place o jucarie, o bomboana etc., copilul simte nevoia sa isi insuseasca respectivul obiect. In absenta judecatii parintilor, care sa ii comunice ca o fapta este corecta sau gresita, copilul nu se va simti vinovat ca a luat un obiect care nu ii apartine.

In jurul varstei de 7 ani, copilul incepe sa deprinda notiunile de "bine" si "rau" si sa inteleaga ca nu este bine sa fure. In acest moment, insusirea obiectelor altor persoane ar putea deveni o amintire sau transforma intr-un comportament mai complex.

  Trateaza cu seriozitate orice furt al copilului tau, in special cand prichindelul este la varsta la care intelege ca a adoptat un comportament gresit. Daca descoperi ca a furat bani din portofelul tau, atrage-i atentia asupra comportamentului gresit si nu ii permite sa se bucure de suma pe care si-a insusit-o.

Daca prichindelul a apucat sa cheltuiasca suma furata, gaseste metode prin care iti poate "plati" datoria: sa duca gunoiul, sa faca curat, sa spele vasele etc. Este esential sa il ajuti sa inteleaga ca un comportament de acest tip atrage consecinte negative, pentru a-l descuraja sa il mai repete.  

Daca ai remarcat ca prichindelul are obiceiul de a-si insusi obiecte care nu ii apartin sau ca puberul ori adolescentul tau a furat bani din casa, incearca sa elimini si situatiile in care acesta s-ar putea simti tentat. De pilda, nu lasa banii familiei la indemana - ori in locul in care copilul stie deja ca ii poate gasi -, nici obiectele de valoare sau de care stii ca prichindelul se poate simti atras.

Cand copilul ajunge la varsta la care intelege ca este gresit sa furi, este important sa descoperi si sa elimini motivatia din spatele actiunilor sale. De regula, un copil care continua sa fure, desi i s-a spus in repetate randuri ca adopta un comportament gresit, ascunde o motivatie puternica. Este posibil ca furturile sa fie o modalitate de a-si manifesta furia si nu este exclus ca acest comportament sa fie perpetuat si de un respect scazut de sine.

Totodata, ia in considerare evenimentele recente din viata familiei tale: copilul poate reactiona la situatiile stresante la care a fost supus (divort, mutare) si incerca sa se razbune furand. Cand copilul ajunge sa fure sume mari de bani si, eventual, obiecte valoroase din casa, intreaba-te daca nu cumva motivatia este una exterioara, de tipul consumului de droguri. Cauta indicii care sa iti sugereze motivele din spatele acestui tip de comportament si, oricare ar fi descoperirea, ia masuri drastice.

Nu elimina din ecuatie nici posibilitatea ca furturile sa fie declansate de cleptomanie, o boala rara, dar care se poate afla in spatele comportamentului copilului tau, atunci cand acesta este perpetuat in pofida eforturilor tale.  

Oricare ar fi varsta copilului si motivele care se afla in spatele furturilor sale, este foarte important sa nu ii conturezi o imagine negativa, de "infractor", "persoana rea". In situatia in care acesta va ajunge sa creada ca este un om rau, nu va mai depune eforturile necesare pentru a-si corecta comportamentul gresit, considerand ca nu mai are nicio sansa sa revina pe drumul cel bun.

Inca de la cele mai mici varste, iti poti invata prichindelul ce inseamna onestitatea si care sunt beneficiile sale. Daca, spre exemplu, copilul tau de 5 ani iti inmaneaza portofelul cuiva, in loc sa ii iei gestul ca atare si pur si simplu sa returnezi obiectul proprietarului de drept, i-ai putea spune "Mami iti multumeste ca i-ai adus portofelul, acum haide sa vedem al cui este si sa i-l dam inapoi. Sunt sigura ca el/ea se va bucura ca l-ai gasit, asa cum si tu ai fi foarte fericit daca cineva ti-ar da o jucarie pe care ai pierdut-o".

Adoptand o atitudine de acest tip, fara sa o etichetezi drept "sinceritate", ii vei inocula copilului ideea ca a procedat corect, exact asa cum te asteptai tu sa o faca, si va adopta si cu alta ocazie acelasi tip de comportament.  

  Furturile repetate ale copilului tau pot ascunde probleme grave pe care poate fi dificil sa le gestionezi in sanul familiei. De altfel, atunci cand furturile continua chiar si dupa ce copilul devine perfect constient ca actiunile sale sunt gresite, comportamentul necesita ajutor extern, specializat.

Intrucat furturile pot fi cauzate de traume emotionale, de trairi si emotii pe care copilul nu stie sau nu poate sa le gestioneze pe cont propriu, nu ezita sa apelezi la ajutorul unui terapeut. Spre exemplu, consilierul psihologic al gradinitei sau scolii la care invata copilul se poate dovedi de un real ajutor. In situatiile mai grave, interventia unui medic ar putea fi necesara. Cere sfatul medicului de familie care te poate indruma catre un psihiatru, de pilda.  

Tu te-ai confruntat vreodata cu o situatie de acest tip? A furat vreodata copilul tau din casa, din magazine, de la rude ori prieteni? Spune-ne povestea ta in sectiunea de comentarii de mai jos.