Orice copil are, din cand in cand, zile cand nu isi doreste sa mearga la scoala. Asa cum si un parinte care zile in care si-ar dori sa nu se duca la serviciu. Cand refuzul scolar ar trebui sa il faca pe parinte sa se gandeasca ca micutul sau sufera de fobie scolara?
Copilul care manifesta o frica excesiva si persistenta fata de mersul la scoala traieste o neliniste foarte mare atunci cand se pune problema plecarii la cursuri. El poate avea palpitatii, respiratia accelerata, gura uscata, mainile in tremura, se plange de dureri de cap sau de burta, manifesta vertijuri si ameteli. De asemenea, poate sa transpire mult, devine brusc fie palid, fie rosu la fata, are o stare de voma, discomfort gastrointestinal.
Pe langa simptomele fizice, poate prezenta si o serie de simptome mentale: ganduri negative sau confuze, dificultati de memorare, cosmaruri, panica, precum si dorinta de a fugi.
De cele mai multe ori, atunci cand copilului i se da voie sa stea acasa, aceste simptome dispar. Si reapar, cu la fel de mare intensitate, atunci cand se pune problema reintoarcerii in clasa.
Fobia scolara apare preponderant la copiii intre 7 si 13 ani. Si se estimeaza ca ea afecteaza cam 1-5% dintre copii.
Ce anume declaseaza refuzul scolar?
Copiii care se separa foarte greu de parinti sau care sunt extrem de dependenti pot intra in panica si pot dezvolta fobie scolara de teama de a sta departe de mama si de tata pe durata cursurilor. O experinta traumatica petrecuta la scoala, fie cu un coleg, fie cu un profesor, il poate face pe micut sa nu isi mai doreasca sa mearga acolo.
Anumite pedepse sau sanctiuni aplicate de un profesor si pe care copilul le considera nedrepte, pot duce si ele refuzul scolar. De asemenea, asteptarile exagerate ale parintilor in privinta rezultatelor copilului, precum si presiunea pentru obtinerea anumitor performante pot declansa fobia scolara.
La fel si copiii care se tem de esecul scolar si de expunerea in fata clasei risca sa sufere de fobie.
Cum se trateaza fobia scolara?
Daca simptomele fobiei se mentin mai mult de sase luni, este nevoie de interventia specializata a unui psihoterapeut pentru o interventie specializata. De asemenea, este necesara implicarea intregii familii in rezolvarea problemei copilului. Este bine ca parintii sa tina cont de faptul ca mai presus de performante este important confortul si echilibrul emotional al copilului.