Unii copii vin acasa entuziasmati de la scoala si de la gradinita si sunt ca un uragan atunci cand au ceva de povestit: adica de neoprit. Sunt multi, insa, si cei care tin lucrurile pentru ei. Fie nu le place sa povesteasca prea multe, fie trec prin ceva neplacut, fie nu simt ca pot sa comunice cu parintii, fie s-a intamplat ceva pentru care cred ca ar putea fi certati. Daca vrei sa-ti convingi copilul sa povesteasca relaxat tot ce s-a petrecut la gradinita sau la scoala, ai nevoie de o strategie.
Majoritatea copiilor se simt testati atunci cand ii rogi sa iti spuna ce au facut in ziua respectiva la scoala sau la gradinita. Mai ales daca au trecut printr-un moment neplacut sau au facut o bocana, vor avea tendinta sa dea raspunsuri seci si sa schimbe subiectul, iar apoi se obisnuiesc asa. Poate o fac din instinct, poate parintii le-au oferit o experienta neplacuta sau poate pur si simplu nu sunt genul de copii foarte comunicativi. Oricare ar fi cauza, abordarea potrivita poate sa schimbe lucrurile.
Pune intrebari deschise, care cer raspunsuri mai elaborate decat „da” sau „nu” sau „bine”. In loc sa intrebi copilul „cum a fost azi la scoala/gradinita”, pune-i intrebari care sa il faca sa iti dea mai multe detalii, in functie de starea de spirit pe care o are cand ajunge acasa. De exemplu:
- Care a fost cel mai interesant/frumos lucru pe care l-ati facut azi?
- Ce ti-a placut cel mai mult din ce ati invatat azi?
- Ce te-a suparat azi?
Desigur, nu toti vor „cupla” din prima si vor incepe sa turuie despre cum le-a fost ziua. In acest caz, copilul poate fi provocat sa-ti povesteasca despre ce a facut prin cateva tertipuri.
Fa o observatie concreta despre el:
- Te vad foarte vesel azi. M-ar inveseli si pe mine sa stiu de ce.
- Mi se pare ca esti putin trist/obosit. Ce te face sa te simti asa?
- Ai o zgarietura serioasa. Te-a durut? Te-ai lovit singur?
- Stiu ca ai colegi noi. Cum ti se par?
Evita intrebarile cu conotatie negativa, daca ai impresia ca se intampla ceva neplacut. In loc sa-i spui „am auzit ca te-ai certat/imbrancit/batut cu un coleg” - ceea ce il va face sa se inchida din start, de teama consecintelor - poti sa „imbraci” intrebarea putin altfel: „Am auzit ca ai stat cu X azi. Despre ce ati vorbit?”
In loc sa-l intrebi daca invatatoarea sau educatoarea a fost (mai) draguta, provoaca-l sa spuna care a fost cel mai interesant lucru pe care l-a spus in ziua respectiva.
Daca vrei sa afli despre relatia lui cu colegii, intreaba-l cu cine a stat cel mai mult in ziua respectiva.
In loc sa-l intrebi ce note a luat, intreaba-l ce i-a placut mai mult sau mai putin la ziua respectiva.
Ai rabdare cu copilul daca nu se deschide din primele incercari
Un copil care nu vorbeste deschis nu inseamna neaparat ca iti ascunde ceva. Continua sa-i adresezi intrebari care sa il ajute sa povesteasca relaxat despre ce a facut la scoala sau la gradinita, fara a-l face, insa, sa se simta presat.
Comunicarea se invata pas cu pas, in timp, si trebuie sa vina natural. Asa cum este important sa stii care sunt intrebarile potrivite pentru a-l face sa povesteasca mai mult, este important si sa stii cand sa te opresti, daca ti se pare ca nu este momentul potrivit pentru o discutie.
Cand copilul nu pare dispus sa povesteasca prea multe, ii poti da tu un exemplu. Spune-i cum a fost ziua ta, ce ti s-a parut cel mai interesant la ea, care a fost cea mai grea parte a zilei (fara detalii inutile sau negative), cum te-ai simtit cu colegii de la serviciu etc. Este posibil ca asta sa il ajute sa se deschida si sa inceapa si el sa iti impartaseasca detalii.
Daca, in schimb, copilul ti se pare speriat, frustrat, ingrijorat, foarte trist, exista mereu un tertip la indemana oricarui parinte: jocul de rol. Dupa ce ajungeti acasa, dupa ce mancati si va schimbati, va puteti juca de-a scoala sau gradinita.
Propune-i sa porniti „scenariul” de la ceva ce s-a intamplat in ziua respective sau de la orice intamplare doreste. Lasa-l sa-si aleaga rolul si sa-l decida si pe al tau. Cere-i indicatii despre ce ar trebui sa faci ca sa te apropii cat mai mult de un personaj sau de o situatie. Prin joc, copiii se si relaxeaza, dar, daca suntem atenti la ei, pot sa ne si comunice o multime de lucruri pe care altfel poate nu le-am observa.