"Printesa noastra!", "Ce destept esti", "Frumoaso!" sunt asa-zise complimente pe care copiii le aud des din partea adultilor. De cealalta parte exista: "Proasto!", "Esti un lenes!" sau "Ce incapatanat esti!".
Pozitive sau negative, toate aceste replici au ceva in comun: sunt etichete puse micutilor. Si care fac intotdeauna mai mult rau decat bine.
Pygmalion si Golem
Efectul etichetarii asupra copiilor a fost studiat prima data de catre psihologii Robert Rosenthal si Lenore Jacobson. Ei au realizat un experiment intr-o scoala, in randul cadrelor didactice. Invatatorii au fost chemati si li s-a spus ca la ei in clasa exista anumiti copii care au "o inteligenta iesita din comun".
Mai mult, li s-au si indicat care sunt acei copii. La sfarsitul anului s-a observat ca acelor elevi cu asa-zisa "inteligenta iesita din comun" chiar le-a crescut inteligenta cu 10-15 puncte. Iar acest lucru se explica doar printr-o eticheta primita de invatatori care s-au folosit de ea tot anul si, pe baza ei, au acordat mai multa atentie acelor copii. O a doua parte a cercetarii a urmarit efectul etichetelor negative.
Cand profesorilor li s-a spus ca anumiti elevi au o inteligenta scazuta sau sunt "prosti", s-a observat ca, in timp, acelor copii chiar le-a scazut nivelul de inteligenta. Rosenthal si Jacobson au numit efectul etichetarii pozitive "efectul Pygmalion" iar pe cel al etichetarii negative "efectul Golem".
Etichetele limiteaza copilul
Etichetele sunt, in realitate niste limite pe care le punem copiilor si, evident noua insine. In momentul in care spunem ca un micut este "rau", "lenes" sau "zgarcit", "frumos", "inteligent", este ca si cum l-am baga intr-o cutie si i-am limita cresterea.
Refuzam sa vedem dincolo de acea eticheta, si limitam potentialul copilului. Etichetele mai fac si altceva: ne fac sa credem ca este imposibil sa ne schimbam. Ele ne conving ca talentele si abilitatile sunt innascute si deci nu pot fi schimbate, indiferent cat de mult efort am depune.
O serie de studii au aratat ca pe termn lung etichetarile negative il fac pe copil sa se simta rusinat, iar etichetarile pozitive il transforma intr-un infumurat si un increzut.
In plus, personalitatea copilului este in curs de formare si, prin ceea ce ii spunem sau spunem despre el, ii modelam mai mult sau mai putin voit aceasta personalitate.
Daca intr-o anumita situatie micutul s-a comportat cu timiditate nu inseamna neaparat ca este timid. Etichetarile ne fac sa punem semnul de egalitate intre comportamentul copilului si persoana lui. In realitate, ceea ce face micutul este doar o parte din ceea ce este el. Iar comportamentul intr-o anumita situatie poate fi influentat de multi factori externi.
Si ce punem in locul etichetelor? O solutie este sa ne referim mai degraba la comportamentul copilului. In loc de "Ce incapatanat esti!" putem spune "Te-ai purtat cu incapatinare in situatia asta!".