- Am doi baieti, unul are 8 ani, iar celalalt 3 ani. Cateodata se inteleg, insa mai tot timpul fiul meu cel mare il loveste pe cel mic care incepe sa tipe si sa planga. Deocamdata nu pot sa ofer fiecaruia o camera numai a lui, cel putin nu pana cel mare nu va atinge varsta pubertatii. Probabil ca apele se vor mai linisti cand cel mare va fi la scoala, insa cand va veni acasa razboiul va incepe iar. As vrea sa stiu cum as putea imbunatati relatia dintre cei mici, in ciuda diferentei de varsta. Toata ziua strig la ei sa stea cuminti. Va multumesc!
Raspuns:Diferenta de varsta dintre copii este o sursa a conflictelor. Cred ca fratele mai mic incearca sa-i atraga atentia celui mare prin toate metodele riscand chiar o cearta zdravana sau o "batalie". Stiti prea bine cum sunt copiii la trei ani: foarte curiosi, scotocesc peste tot, te intreba tot timpul cate ceva pentru ca asa invata.
Fratele cel mare nu are rabdarea, intelegerea si toleranta unui adult, asa ca rezolva orice insistenta a celui mic prin cearta sau chiar agresiune fizica. Cel mare simte doar ca spatiul lui personal este in permanenta invadat de fratele lui, si a gasit singur metodele prin care sa-si apere intimitatea.
In plus, probabil ca atunci cand ii cere celui mic sa se opreasca sau sa-l lase in pace, acesta din urma nu cedeaza si se ajunge mereu la aceeasi finalitate: bataia si plansetele ce o insotesc. Chiar daca intelegem modul de a reactiona al fiecarui copil aceasta nu insemna ca problema este rezolvata. Trebuie sa-i ajutati sa-si schimbe atitudinea unul fata de celalalt si implicit comportamentul.
Faptul ca strigati toata ziua sa stea cuminti nu este o solutie!
Chiar dumneavoastra ati spus ca sunt momente in care se inteleg. Care sunt acelea? Le-ati identificat? Ce anume le place sa faca impreuna? Cand se tolereaza bine unul pe celalat? Din ce motiv se cearta? De la ce initiaza de fiecare data scandalul, stiti cu exactitate? Ce anume deranjeaza pe fiecare, atat de mult incat sa ajunga sa se loveasca?
Ar fi indicat sa faceti un "consiliu de familie" in cadrul caruia sa discutati toate aceste lucruri si sa aflati opinia ambilor copii. Impreuna, stabiliti reguli de convietuire armonioasa care sa va ajute sa va respectati unii pe ceilalti.
Cine nu respecta aceste reguli, va suporta penalitati: nu i se va cumpara jucaria promisa, nu va merge in parc ci va ramane acasa, etc. Probabil ca fratele cel mare, are nevoie de singuratate in anumite momente ale zilei in care sa parcurga linistit activitatile preferate. Stabiliti impreuna un program in care el poate ramane singur in camera lui si cel mic sa se joace cu dumneavoastra – parintii, sau sa faca altceva ce ii place: sa vizioneze desene animate sau sa se joace cu jucariile preferate.
Aratati-le ca se pot juca foarte bine impreuna dar invatat-i ca se pot juca si singuri si sa se simta minunat. Chiar daca sunt frati, nu trebuie sa stea tot timpul impreuna, pot sa faca multe lucruri in camere diferite, fiecare cu jucariile lui. Daca cel mare deseneaza si cel mic vrea sa-l imite si ii "fura" creionul din mana sau foaia celui mare, atunci dati-i o foaie si un creion si incurajati-l sa deseneze in alta camera, cerandu-i apoi sa vedeti ce-a realizat.
Incurajati activitatile pe care ati observat ca le fac cu placere impreuna. In rest, nu-i fortati sa stea in permanenta unul in prejma celuluilalt sau sa aiba aceleasi preferinte doar pentru ca sunt frati. Invatati-i sa descopere diferentele dintre ei si cum sa le utilizeze in mod constructiv pentru a coopera, nu pentru a se enerva sistematic unul pe celalalt.
Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului
Detalii specialist