Dezvoltarea personalitatii unui copil este presarata cu conflicte psihologice si aceste perturbari pot corespunde unei variatii normale a dezvoltarii, unei organizari inadecvate a personalitatii sau unei reactii in fata unui anumit context.
Primii ani de scoala sunt considerati "un al doilea intarcat afectiv".
Hiperactivitatea ce se poate transforma uneori in agresivitate, apare atunci ca mijloc de exprimare, ca o reactie la frustrarile generate de noua "realitate". Ea reflecta adesea si un sentiment de inferioritate fata de cei mari sau o carenta afectiva.
Pe de alta parte, copiii, datorita marii lor sensibilitati, recepteaza si traiesc foarte intens orice eveniment survenit intre parinti. Efectul relatiilor conflictuale din familie, conduce in timp la devalorizarea modelelor parentale si identificarea cu actiunile agresive.
Dupa varsta de 11-12 ani insa, are loc inceputul unei separari totale a personalitatii individuale a copilului de lumea exterioara. Ea corespunde metamorfozei vointei fata de lume si vizeaza cucerirea lumii exterioare in totalitatea ei.
Cuvantul "cucerire" a lumii exterioare este ales in mod deliberat, caci relatiile copilului cu exteriorul capata un caracter vadit agresiv.
Joaca de-a hotii si jandarmii sau de-a soldatii si indienii sunt activitati foarte frecvente printre baieti. Le place sa se bata, nu numai cand se cearta, dar si pentru placerea de a se confrunta, impunandu-si vointa si punandu-si fortele la incercare.
Este foarte important mediul in care se gaseste copilul. Chiar daca aparent el nu asista la discutiile conflictuale din familie, afectiv el rezoneaza cu ele, este "conectat" la ce se intampla cu parintii, bunicii, alti frati etc. O reactie des intalnita in cazul unui mediu tensionat pentru copil este ca nu mai mananca. Simbolic "a nu manca", poate sa insemne si "sunt satul!".
Sunt de asemenea cazuri in care un copil isi roade unghiile, sau se loveste singur, sau scrasneste din dinti (bruxism). Aceste comportamente pot indica o auto-agresivitate. Aceasta inseamna ca exista un conflict interior puternic, caruia copilul nu stie sau nu poate sa-i faca fata.
De exemplu, este suparat pe parinti, "s-ar bate" cu ei, dar in acelasi timp ii iubeste, sau stie ca trebuie "sa-i asculte". Sau, este suparat pe doamna educatoare, dar trebuie sa taca, sa fie cuminte sau ii este frica.
Daca nu reusiti sa identificati conflictul si sa ajutati copilul sa-l rezolve, va sfatuiesc sa apelati la un psiholog, pentru ca in timp, aceste conflicte il pot traumatiza pe copil sau pot degenera in agresivitate fata de altii.
Exista metode de evaluare pentru copii, ce pun in evidenta si cauzele, conflictele sau zbaterile emotionale din spatele unui comportament agresiv.
Anca Kosina, psiholog si psihoterapeut in cadrul Centrului Medical ProVita - Diagnostic si tratament
Adresa: Str. Alexandrina nr. 20 - 22, sector 1, Bucuresti
Tel programari: 0219432