Mesajele din spatele disciplinarii copiilor. Ce spui tu si ce mesaj primeste copilul?

| | Actualizat: 2017-09-13 11:40:58

De cate ori iti corectezi copilul, ii transmiti un mesaj despre cine este el de fapt. Si asta pentru ca el se vede pe sine prin ochii tai, nefiind suficient de matur sa inteleaga complexitatea propriei sale personalitati. In privirea ta, el vede reflectia a ceea ce va deveni. Altfel spus, parerea pe care copilul o are despre el insusi se formeaza de la parerile pe care tu ti le faci despre el.

Mesaje de corectie cu efect opus

Nu exista probabil nicio lucrare mai mare si mai valoroasa decat modul in care iti vezi copiii si afirmatiile tale despre cine sunt si cat merita. Mesajele pe care tu le transmiti copiilor tai atunci cand nu esti multumit de modul cum s-au comportat sau de alegerile pe care le-au facut, le influenteaza identitatea.

De cele mai multe ori, parintii au intentii nobile atunci cand isi disciplineaza copiii. Ceea ce nu stiai poate este ca ei pot interpreta mesajele tale intr-un mod in care nu te asteptai. Iti doresti, desigur, ca baiatul sau fiica ta sa faca cele mai bune alegeri. Iti doresti sa fie responsabili, plini de consideratie, amabili, grijulii, harnici, si asa mai departe. Si din dorinta de a le a insufla copiiilor tai astfel de calitati, ii corectezi atunci cand se abat de la reguli, asa cum este si firesc.

Cu toate aceastea, modul in care alegi sa iti corectezi copiii genereaza deseori mesaje care sunt opusul a ceea ce iti doresti. In efortul de a determina un copil sa devina responsabil, risti sa ii transmiti mesajul contrar, ca nu este responsabil. De cate ori nu ti-ai dorit sa iti faci copilul sa devina mai amabil si te-ai trezit spunandu-i ca nu este bun sau ca a fost rau? Nu trebuie, asadar, sa te mai mire ca baiatul tau continua sa manifeste un comportament iresponsabil si lipsit de bunatate. Chiar tu ai plantat samanta raului, fara sa iti dai seama si fara sa ai nici cea mai mica intentie sa-l intarati.

Cum sa determini un copil sa devina responsabil

Iata exemplul unui baietel de 9 ani, care stie ca trebuie sa-si faca curat in camera inainte sa ceara voie sa iasa afara cu bicicleta. Cu toate acestea, isi neglijeaza sarcinile si se duce la joaca. Cand tatal lui vine acasa de la serviciu, il gaseste pe cel mic afara si constata ca in camera lui este dezordine. Se decide sa il certe si ii reproseaza faptul ca nu a tinut cont de vorbele parintilor. Mai mult, se plange ca s-a saturat sa ii repete de mai multe ori sa faca un lucru, pana sa treaca la fapte si il acuza ca nu-si asuma niciodata responsabilitatea.

Intentiile tatalui sunt, desigur, dintre cele mai bune. Parintele isi doreste sa il invete pe baietel ce inseamna sa fii responsabil. Dar mesajul pe care il percepe copilul este ca "nu este responsabil". In mod evident, mesajul perceput de copil nu corespunde cu intentia parintelui. Daca iti doresti sa insufli niste valori intr-un mod eficient, atunci mesajul tau trebuie sa fie in concordanta cu intentia ta, iar acest lucru trebuie sa se petreaca intai in propria ta minte.

Daca tu crezi despre copilul tau ca este egoist, agresiv, iresponsabil sau lenes, aceste opinii negative isi vor pune fara doar si poate amprenta asupra cuvintelor pe care i le adresezi. Prin urmare, schimbarea trebuie sa se produca in interiorul tau.

Orice parinte poate avea ganduri negative despre copilul lui, in anumite contexte. De exemplu, atunci cand copilul uita pentru a nu stiu cata oara, sa inchida usa sau cand nu are deloc astampar si pare incapabil sa stea linistit, chiar si pentru cinci minute. Secretul este sa nu lasi aceste ganduri sa-ti otraveasca mintea si sa te faca sa rostesti cuvinte care sa genereze efectul opus.

Atentie la capcanele emotionale!

Expertii in pshihologie infantila spun ca este foarte important sa identifici corect mesajul din spatele cuvintelor disciplinare. Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna fiecare parinte este urmatoarea: identitatea pe care o construiesc in mintea copilului este de natura pozitiva sau negativa? Daca tu iti spui "Iar ai lasat usa deschisa!" sau "Chiar nu poti sta locului?", ce conotatie dai contextului? Oare frustrarea pe care o resimti si care este tradata prin cuvinte nu se transmite si ea asupra copilului?

O simpla rugaminte de genul "Te rog, inchide usa!" sau "Te rog, nu te mai foi!" este lipsita de incarcatura emotionala si va avea efect de disciplinare mult mai mare. Invata, asadar, sa te feresti de capcane emotionale si sa transmiti mesaje clare, constructive.

Cum ar fi putut tatal baiatelului de 9 ani sa gestioneze situatia, in asa fel incat cel mic sa perceapa un mesaj pozitiv sau, cel putin, sa nu perceapa mesajul drept negativ?

Iata o varianta de raspuns, lipsita de incarcatura emotionala negativa: "Te-am rugat sa iti faci curat in camera, inainte sa iesi cu bicicleta. Mi-ar placea sa faci asta acum". Apoi ridica o jucarie aruncata pe jos si ii spune baietelului: "Multumesc ca faci ordine. Imi place sa vad ca esti responsabil".

Exemple de mesaje negative si pozitive

Mesaj negativ: Nu-ti mai rani fratele in halul ala! Ai fost foarte obraznic!
Perceptia copilului: Mama crede ca sunt obraznic. Deci sunt obraznic.
Mesaj pozitiv: Of, te-ai pierdut cu firea si ti-ai lovit fratele. Stiu ca nu ai intentionat sa-l ranesti. Vino, te rog, si stai langa mine, te voi ajuta sa te linistesti.
Perceptia copilului: M-am pierdut cu firea si am gresit. Trebuie sa ma linistesc.

Mesaj negativ: Nu mai plange, fii tare! Pana la urma nu e mare lucru. Sunt lucruri si mai rele in viata!
Perceptia copilului: Mama imi spune sa fiu tare pentru ca ma crede slab. Deci sunt slab?!
Mesaj pozitiv: Te vad suparat… Cum pot sa te ajut?
Perceptia copilului: Pot sa am incredere in mama sa ii spun ce ma doare.

Mesaj negativ: De ce nu poti sa fii ca sora ta? Invata bine si ia note mari.
Perceptia copilului: Eu nu voi putea niciodata sa invat bine si sa iau note mari.
Mesaj pozitiv: Se pare ca iti este greu anul asta la scoala. Cum te putem ajuta sa iti fie mai usor?
Perceptia copilului: Parintii ma sprijina, voi trece peste.

Este nevoie doar de o schimbare subtila in limbajul parintelui, pentru a genera un impact asupra modului in care copilul se vede pe sine. Cuvintele dure nu-l vor motiva niciodata sa se indrepte. Din contra, limbajul bland il va incuraja sa persevereze, mai ales atunci cand are nevoie de corectie.

Citeste si despre