Mutismul infantil: de ce copilul inceteaza brusc sa mai vorbeasca?
Mutismul este o tacere voluntara sau impusa, iar cand vorbim despre copii, se poate discuta despre mutismul infantil sau mutismul selectiv. Conform informatiilor de la Asociatia Spaniola de Pediatrie, aceasta tulburare este mai frecventa decat credem si este estimata sa apara la 1 din 500 de copii.
Cum se manifesta? Ce tipuri de mutism exista?
Mutismul este o tulburare de vorbire la copii, care poate aparea uneori izolat, dar poate aparea si atunci cand cineva sufera de o tulburare a spectrului de autism, pentru ca cel mai adesea exista o tulburare de anxietate care sta la baza.
Potrivit informatiilor de la FAROS, platforma de informare pentru sanatatea si bunastarea copiilor la Spitalul Sant Joan de Déu Barcelona, exista doua modalitati prin care mutismul copilului se manifesta:
- Aspectul intarziat al limbajului
- Mutismul dobandit
Mutismul dobandit este atunci cand copilul inceteaza brusc sa vorbeasca, asa cum am mentionat la inceput. In acest caz, mutismul poate fi total sau selectiv.
Cand vorbim de mutism total, ne referim la procesul brusc sau treptat in care copilul inceteaza sa vorbeasca in intregime. Acest tip de mutism este mai usor de detectat, dar este mai dificil de tratat. In acest tip de mutism, poate exista un declansator puternic, cum ar fi o experienta traumatica.
Mutismul selectiv este atunci cand tacerea apare doar in anumite situatii sau in preajma anumitor persoane, iar in cazul copiilor apare de obicei la scoala. Acest mutism se poate manifesta cu o reducere a limbajului, cum ar fi raspunsuri monosilabice sau folosirea unor gesturi precum miscari ale capului sau ale mainii pentru a se exprima.
Mutismul selectiv este mai frecvent la fete decat la baieti si, de obicei, apare intre 2 si 5 ani, desi simptomele se manifesta mai clar de la varsta de 5 ani, atunci cand incepe varsta scolara.
Cauzele mutismului infantil
Conform informatiilor de la Madrid Psychology Center, mutismul selectiv tinde sa fie asociat cu anxietatea sociala, anxietatea de separare sau fobiile specifice, deci in majoritatea cazurilor cauzele este vorba despre factori psihologici. Printre cauzele posibile ale mutismului copilariei au fost luati in considerare factorii genetici, de mediu, temperamentali si neurodezvoltari.
Exista, de asemenea, diverse situatii care ar putea predispune un copil sa sufere de mutism, cum ar fi supraprotejarea din partea familiei, probleme familiale, emigrarea (cum ar fi mutarea domiciliului intr-un alt loc unde nu se cunoaste cu nimeni sau se vorbeste alta limba), unele traume la o varsta frageda, inceputul cursurilor sau alte situatii care provoaca anxietate.
De ce este important sa il tratam cat mai rapid
Deoarece mutismul este de obicei selectiv si se manifesta in mediul scolar, acesta poate afecta serios adaptarea sociala si scolara a copilului, deoarece influenteaza direct rezultatele academice ale acestora si constituie, de asemenea, o limitare pentru a putea relationa cu profesorii si colegii de clasa, conform unui studiu.
Pe de alta parte, desi mutismul dureaza cativa ani, acesta ar putea continua sa afecteze viata adulta a copiilor care sufera de aceasta, deoarece un alt studiu a descoperit ca ii poate face mai vulnerabili la alte dificultati de comunicare si alte probleme, cum ar fi nesiguranta sau dependenta de alte persoane.
Cum sa tratezi mutismul copilului? Ce putem face ca parinti?
Deoarece cauzele mutismului pot fi foarte diverse, este necesar sa mergeti la un profesionist, cum ar fi un psiholog sau un logoped, pentru a efectua o evaluare completa si o analiza a copilului care sufera de mutism, deoarece fiecare caz este unic.
Pentru a trata mutismul, este importanta participarea tuturor persoanelor din jur si care traiesc cu copilul: profesionisti, parinti, profesori si colegi de clasa.
Unele dintre lucrurile pe care le putem face in calitate de parinti pentru a ajuta sunt: evita sa-l critici sau sa-i judeci starea, motivandu-l sa socializeze cu alti oameni, dar fara a face presiuni, oferindu-i siguranta si incredere si, mai ales, evitarea actiunilor care pot consolida mutismul, cum ar fi supraprotejarea lui ori incercarea de a ghici ce spune, fara a-i a sansa sa vorbeasca.
Cu un tratament si sprijin adecvat, mutismul copilului poate fi tratat si, astfel, copilul poate ajunge sa aiba o viata normala, fara sa ii fie afectata viata sociala sau rezultatele scolare
Mutismul este o tacere voluntara sau impusa, iar cand vorbim despre copii, se poate discuta despre mutismul infantil sau mutismul selectiv.
Conform informatiilor de la Asociatia Spaniola de Pediatrie, aceasta tulburare este mai frecventa decat credem si este estimata sa apara la 1 din 500 de copii.
Cum se manifesta? Ce tipuri de mutism exista?
Mutismul este o tulburare de vorbire la copii, care poate aparea uneori izolat, dar poate aparea si atunci cand cineva sufera de o tulburare a spectrului de autism, pentru ca cel mai adesea exista o tulburare de anxietate care sta la baza.
Potrivit informatiilor de la FAROS, platforma de informare pentru sanatatea si bunastarea copiilor la Spitalul Sant Joan de Déu Barcelona, exista doua modalitati prin care mutismul copilului se manifesta:
- Aspectul intarziat al limbajului
- Mutismul dobandit
Mutismul dobandit este atunci cand copilul inceteaza brusc sa vorbeasca, asa cum am mentionat la inceput. In acest caz, mutismul poate fi total sau selectiv.
Cand vorbim de mutism total, ne referim la procesul brusc sau treptat in care copilul inceteaza sa vorbeasca in intregime. Acest tip de mutism este mai usor de detectat, dar este mai dificil de tratat. In acest tip de mutism, poate exista un declansator puternic, cum ar fi o experienta traumatica.
Mutismul selectiv este atunci cand tacerea apare doar in anumite situatii sau in preajma anumitor persoane, iar in cazul copiilor apare de obicei la scoala. Acest mutism se poate manifesta cu o reducere a limbajului, cum ar fi raspunsuri monosilabice sau folosirea unor gesturi precum miscari ale capului sau ale mainii pentru a se exprima.
Mutismul selectiv este mai frecvent la fete decat la baieti si, de obicei, apare intre 2 si 5 ani, desi simptomele se manifesta mai clar de la varsta de 5 ani, atunci cand incepe varsta scolara.
Cauzele mutismului infantil
Conform informatiilor de la Madrid Psychology Center, mutismul selectiv tinde sa fie asociat cu anxietatea sociala, anxietatea de separare sau fobiile specifice, deci in majoritatea cazurilor cauzele este vorba despre factori psihologici. Printre cauzele posibile ale mutismului copilariei au fost luati in considerare factorii genetici, de mediu, temperamentali si neurodezvoltari.
Exista, de asemenea, diverse situatii care ar putea predispune un copil sa sufere de mutism, cum ar fi supraprotejarea din partea familiei, probleme familiale, emigrarea (cum ar fi mutarea domiciliului intr-un alt loc unde nu se cunoaste cu nimeni sau se vorbeste alta limba), unele traume la o varsta frageda, inceputul cursurilor sau alte situatii care provoaca anxietate.
De ce este important sa il tratam cat mai rapid
Deoarece mutismul este de obicei selectiv si se manifesta in mediul scolar, acesta poate afecta serios adaptarea sociala si scolara a copilului, deoarece influenteaza direct rezultatele academice ale acestora si constituie, de asemenea, o limitare pentru a putea relationa cu profesorii si colegii de clasa, conform unui studiu.
Pe de alta parte, desi mutismul dureaza cativa ani, acesta ar putea continua sa afecteze viata adulta a copiilor care sufera de aceasta, deoarece un alt studiu a descoperit ca ii poate face mai vulnerabili la alte dificultati de comunicare si alte probleme, cum ar fi nesiguranta sau dependenta de alte persoane.
Cum sa tratezi mutismul copilului? Ce putem face ca parinti?
Deoarece cauzele mutismului pot fi foarte diverse, este necesar sa mergeti la un profesionist, cum ar fi un psiholog sau un logoped, pentru a efectua o evaluare completa si o analiza a copilului care sufera de mutism, deoarece fiecare caz este unic.
Pentru a trata mutismul, este importanta participarea tuturor persoanelor din jur si care traiesc cu copilul: profesionisti, parinti, profesori si colegi de clasa.
Unele dintre lucrurile pe care le putem face in calitate de parinti pentru a ajuta sunt: evita sa-l critici sau sa-i judeci starea, motivandu-l sa socializeze cu alti oameni, dar fara a face presiuni, oferindu-i siguranta si incredere si, mai ales, evitarea actiunilor care pot consolida mutismul, cum ar fi supraprotejarea lui ori incercarea de a ghici ce spune, fara a-i a sansa sa vorbeasca.
Cu un tratament si sprijin adecvat, mutismul copilului poate fi tratat si, astfel, copilul poate ajunge sa aiba o viata normala, fara sa ii fie afectata viata sociala sau rezultatele scolare.
Sursa: https://www.bebesymas.com/