Cine nu isi doreste un copil deschis, sociabil, mereu zambitor, care sa se simta in largul lui chiar si cand mami si tati nu sunt in preajma? Un copil prietenos este mai usor adaptabil, si reactioneaza pozitiv in situatii noi, sau cand intra in contact cu strainii. Ce te faci insa cand el este prea prietenos cu necunoscutii, si nu este constient si de posibilele pericole la care se expune?
Cum il invatam pe cel mic ca nu toti necunoscutii sunt prietenosi?
Baza oricarei relatii deschise este comunicarea. Si rabdarea joaca un rol esential in relatia cu copilul tau. Exact asta trebuie sa faci si tu cu cel mic, sa vorbesti, sa gasesti calea de a-i explica ca desi este bine sa fie deschis cu toata lumea, trebuie sa ramana precaut in preajma necunoscutilor. Copiii trebuie expusi si la informatiile mai putin placute, ei trebuie sa invete ca atunci cand ii abordeaza un necunoscut nu le pot cunoaste intentiile sau gandurile si ca, din pacate, exista si oameni rai, cu intentii ascunse sau dorinte bolnave. Din aceasta cauza, ei trebuie sa fie prudenti.
Un alt aspect deloc de neglijat este sa ii explici copilului conceptul de "necunoscut". Nu vrei sa fii pusa in situatia ca cel mic sa nu vorbeasca cu invatatoarea cea noua sau cu medicul stomatolog la prima vizita in cabinetul medical. Pentru un copil mic un strain ar trebui sa fie orice persoana pe care tu sau o persoana cunoscuta nu o cunoasteti, o persoana care il abordeaza in mod direct si se prezinta singura. In momentul in care tu sau cineva apropiat lui ii face cunostiinta cu o persoana, acea persoana nu mai este straina. De asemenea, trebuie invatat si ca exista necunoscuti "buni", care ii pot ajuta intr-un moment de dificultate (daca se pierde de tine sa stie ca poate cere ajutorul unui paznic, unui politist sau unui adult care se ofera sa il ajute sa te gaseasca).
Ai grija, insa, nu este recomandat sa ii interzici sa vorbeasca cu necunoscuti, vei risca sa aiba o atitudine ostila atunci cand intra in contact cu prieteni de-ai tai pe care nu i-a cunoscut anterior sau cu educatoarea cea noua. Copilul astfel poate deveni introvertit si antisocial, putand ajunge chiar si la dificultati in a-si face prieteni de varsta lui. La urma urmei, cum sa cunoasca oameni daca nu vorbeste niciodata cu ei?
Ce ar trebui sa invete copilul? Cum il poti feri de posibilele pericole, chiar si cand nu esti langa el?
- Invata-l sa fie politicos, dar accepta-i perioada proprie de acomoare cu o persoana noua si nu-l obliga sa o imbratiseze sau sa o pupe daca nu doreste asta.
- Recomanda-i ca atunci cand nu este cu tine sau cu o persoana adulta cunoscuta, sa stea in grup, inconjurat de mai multi copii, daca merge sau se intoarce singur de la scoala de exemplu, sa mearga insotit de alti copii sau sa se tina aproape de alti parinti cu copii.
- Aminteste-i ca este mai prudent sa pastreze distanta de o masina care opreste in preajma lui si care adaposteste un adult care insista sa ii vorbeasca, sau il indemna sa urce in masina lui, spune-i ca este in regula sa mareasca pasul si sa se indeparteze si la nevoie chiar sa ceara ajutorul vreunui parinte de pe strada.
- Spune-i ca ar trebui sa refuze orice propunere venita de la o persoana necunoscuta, fie ca este vorba de a ii oferi o bomboana, ca un adult nu ar trebui sa opreasca un copil pe strada si sa ii ceara diverse lucruri si ca cel mai bine ar fi sa pastreze distanta.
- Asigura-l ca intotdeauna vei avea o vorba si un sfat bun pentru el, ca este de dorit sa nu existe secrete intre voi, mai ales daca un alt adult il invata sa ascunda ceva de tine. Da-i mana libera ca in situatia in care se simte in nesiguranta sa tipe cat poate de tare si sa fuga din preajma pericolului.
Cat copilul e mic si intotdeauna se afla in compania noastra, lucrurile sunt mai simple si avem cunostintele necesare pentru a preveni situatiile neplacute sau de a le gestiona cand se intampla. Este important sa ii punem la dispozitie si copilului aceste "arme", pentru a se putea descurca si cand este singur, sa ii dam informatii complete si sa nu ii prezentam doar partea frumoasa a lucrurilor, adaptate insa varstei si capabilitatii lui de intelegere. Pana la urma, chiar si cand nu suntem langa ei, tot responsabilitatea noastra sunt, nu?