Disciplina pozitiva presupune invatarea prin preluarea comportamentelor celor din jur de catre copilul tau. Ca si parinte ai datoria de a modela personalitatea si comportamentul copilului, astfel incat cel mic sa devina un adult echilibrat si multumit de sine.
Iti doresti un copil cooperant, desi nu esti adepta pedepselor? Vrei sa fii un exemplu pentru el si sa aveti o relatie armonioasa? Nimic mai simplu! Specialistii in parenting sunt de parere ca parintii ar trebui sa se concentreze, mai degraba, pe lucrurile pe care copilul poate si ar trebui sa le faca, decat pe cele nepermise. Pe asta se bazeaza disciplina pozitiva. Iata cateva metode de disciplinare pozitiva pe care le poti pune in practica:
Creeaza diagrame de rutina
Copiii dezvolta autodisciplina cu ajutorul rutinei. Ei au nevoie de rutina deoarece aceasta le da un sentiment de siguranta. Astfel, o diagrama vizuala de rutina se poate dovedi eficienta, copilul stie ce urmeaza, la ce sa se astepte si reuseste astfel sa ramana concentrat pentru a-si atinge obiectivele. Prin rutina vei putea ajuta copilul sa isi intareasca increderea in fortele proprii.
In acest sens, iata ce iti propunem:
- Creeaza o fisa de sarcini impreuna cu copilul tau, care sa includa activitatile de zi cu zi;
- Scoate la imprimanta poze cu copii care executa sarcinile respective, sau apeleaza chiar la poze cu copilul tau ducand la bun sfarsit sarcinile;
- Aranjeaza pozele in ordinea corecta. De exemplu, diagrama cu sarcinile de dimineata ar putea include fotografii cu periatul dintilor, micul dejun, imbracarea, incaltarea, imbratisarile dinainte de a pleca la gradinita.
Apoi, la amiaza, poze cu masa de pranz, cu somnul de dupa amiaza, cu joaca ce urmeaza imediat dupa somn. Dupa amiaza poate fi ilustrata cu poze care contin joaca, putin timp petrecut in fata televizorului, cina, periatul dintilor si povestea dinainte de somnul de seara. Daca crezi ca te ajuta, poti chiar folosi poze unde sa evidentiezi si timpul alocat pentru fiecare in parte, orele la care au loc sarcinile in timpul zilei;
- Foloseste diagrama ca referinta si sugereaza-i celui mic sa apeleze la ea pana cand totul devine rutina;
- Nu ezita sa-l incurajezi pe cel mic si sa-i mai oferi o mana de ajutor la nevoie. In momentul in care va incepe sa urmeze pasii fara ajutorul tau, va avea satisfactia lucrului bine facut.
Fii factorul de decizie
Stii de pe acum ca il poti influenta pe copil in deciziile lui, insa nu il poti controla. Tu ii poti sugera cum sa faca lucrurile, il poti invata, dar depinde numai de el daca ia in seama sfaturile, sau daca actioneaza conform cu cerintele tale.
Poti, insa, controla actiunile tale si reactia ta in fata copilului, in functie de comportamentul lui. Vrea sa mearga la ziua colegului de banca, dar nu vrea sa isi faca temele inainte? Nu il poti obliga, asa-i? Dar ii poti spune ca in acest caz, nu il poti duce la locul de joaca si astfel va fi nevoit sa lipseasca de la petrecere.
Exemplele pot continua la nesfarsit, ideea de baza este ca, desi nu ai control deplin asupra comportamentului copilului, cu siguranta poti controla modul tau de reactie. Cel mic va invata ca orice actiune a lui atrage si o consecinta, buna sau rea, care depinde doar de el.
Este necesar ca cel mic sa cunoasca "regulile jocului", deci sa aleaga daca duce la bun sfarsit o sarcina stiind dinainte si care va fi reactia ta. Fii ferma pe pozitii, dar apeleaza la si la bunatate. Poti folosi o fraza de genul "As fi vrut sa te duc la petrecere, dar cum nu ti-ai facut temele ma tem ca nici eu nu imi pot indeplini partea mea". Apoi da dovada de intelegere si nu il pedepsi si cu altceva, ba chiar poti gasi o activitate amuzanta de facut in doi.
Va regreta faptul ca nu si-a facut temele si astfel nu a ajuns la petrecerea mult visata, dar macar nu va avea parte si de o "razbunare pe termen lung" sau de cuvinte dureroase.
Da-i posibilitatea sa aleaga, dar limiteaza optiunile
Atunci cand copilul are posibilitatea sa aleaga, acesta simte ca detine si el putin controlul asupra vietii de zi cu zi. Faptul ca il lasi sa decida, ii va creste increderea in propriile forte si ii va spori siguranta de sine. Tu decizi ce urmeaza sa se intample, el decide doar modul in care urmeaza sa se intample.
De exemplu: "Este ora pentru somnul de pranz. Ce alegi? Sa adormi singur sau sa citim impreuna o poveste?", "Este timpul sa te speli pe dinti. Cine vrei sa te ajute, eu sau tati?", "Afara ploua. Ce ti-ar placea, umbrela sau pelerina de ploaie? Tu alegi!". Daca cel mic nu doreste sa puna in practica ceea ce ii spui tu si nu se lasa induplecat, nu uita ce vorbeam la punctul 1, controleaza reactia ta la comportamentul lui si lasa-l sa simta consecintele in functie de alegerile lui.
Disciplina presupune limite, fixarea si respectarea lor, atat de catre copil cat si de catre tine. Este important ca aceste limite sa fie urmate inca de la o varsta frageda, astfel copilul va intelege ca exista reguli impuse de persoanele din jur, de societate, dar mai ales va intelege ca orice actiune atrage dupa sine si o reactie.
Disciplina nu inseamna aplicarea de pedepse, ci existenta unor limite rezonabile, dar mai ales constante. Acestea ar trebui impuse intr-un mod flexibil, cu dragoste si intelegere si ar trebui adaptate capabilitatii varstei copilului tau.
Iti punem la dispozitie cateva unelte care sa te ajute in disciplinarea pozitiva:
- Creeaza o rutina pentru cel mic;
- Fii ferma si constanta, atat in ceea ce faci, cat si in ceea ce ceri;
- Ajusteaza-ti asteptarile si seteaza limitele in functie de varsta copilului si a puterii lui de intelegere;
- Intareste-i comportamentul pozitiv prin recunoasterea meritelor. Nu lasa sa treaca neobservat efortul depus de cel mic;
- Adopta un limbaj prietenos si inainte sa ceri respect. Ofera-l si tu la randul tau;
- Nu il critica, mai degraba pune-i la dispozitie uneltele necesare pentru a face un lucru mai bine;
- Uneori fii deschisa si la compromis. Asculta si varianta copilului;
- Evita etichetarea comportamentelor si nu il compara cu alti copii;
- Stapaneste-ti furia si pastreaza-ti calmul;
- Nu recurge la jigniri, amenintari sau bataie;
- Nu incuraja o relatie de tipul "parintele impune, copilul executa".
Copilul are nevoie de repere bine stabilite pentru a beneficia de o dezvoltare armonioasa din punct de vedere emotional. Disciplina impreuna cu o doza de permisivitate poate fi "formula magica" in cresterea unui copil echilibrat.