Nimeni nu este perfect, cu totii avem momentele noastre mai bune si mai proaste, sau reactionam nepotrivit, sub influenta emotiei de moment. Este un lucru absolut firesc sa ai niste asteptari inalte de la copilul tau, insa la fel de firesc este si sa dai dovada de intelegere atunci cand cel mic mai greseste si nu se ridica mereu la inaltimea asteptarilor tale. Desi mic tot om este, asadar este supus greselii, ca si tine!
De ce asteptam perfectiune de la copiii nostri?
Cine nu a avut o zi proasta care i-a influentat toate actiunile din ziua respectiva? Daca tu, ca adult, cedezi in fata emotiilor si iti versi supararea pe altcineva, tipi sau plangi, de ce copilul ar trebui sa se comporte exemplar mereu? Si ei au parte de emotii, de sentimente negative, trairi pe care uneori nu le pot exprima in cuvinte si atunci, pur si simplu, se rasfrang in comportamentul lor.
Nu ne intelege gresit, aceasta "scuza" nu trebuie folosita mereu si un copil ar trebui sa aiba niste reguli si niste standarde spre care sa aspire. Insa este important sa intelegi ca si el are voie sa greseasca uneori, sa mai tranteasca o usa, sa isi mai dea ochii peste cap, sa reactioneze in functie de propriile simtiri, chiar daca a fost invatat mai bine de atat. Mai degraba, decat sa il pedepsesti pentru actiuni ca cele de mai sus, incearca sa afli ce anume l-a determinat sa reactioneze in felul acela. Vorbeste-i despre emotii, explica-i ce este tristetea, dezamagirea, frustrarea, furia si poate va invata sa le controleze mai bine si, mai ales, sa reactioneze mai bine.
Este important sa le insuflam copiilor valorile fundamentale, dar si mai important este sa ii pregatim pentru a face fata momentelor in care clacheaza si nu le vine natural sa se comporte conform acelor valori. Doar pentru ca a avut o iesire sau o reactie nepotrivita, nu inseamna ca este prost educat si nici ca "munca" ta cu el este in zadar, ci poate pur si simplu a avut o zi mai proasta, iar asta s-a vazut si in actiunile lui.
Iti propunem un mic joc, fa o lista cu actiunile tale din ultimele doua zile:
• Ai tipat la cineva?
• Ai ignorat o persoana care vorbea cu tine?
• Ai folosit un ton nepotrivit cu cineva?
• Ti-ai dat ochii peste cap sau ai inganat un raspuns care nu a fost pe placul tau?
• Ti-ai aruncat bluza pe scaun si pur si simplu ai lasat-o acolo fara sa o impaturesti sa o pui in dulap?
Si acum gandeste-te: pe tine te-a pedepsit cineva pentru una din aceste actiuni, asa cum ai pedepsi copilul sau l-ai certa? Daca nu, inseamna ca altii, sau chiar tu, ati trecut cu vederea aceste mici "abateri de comportament". De ce sa nu ii acorzi circumstante atenuante si copilului tau uneori?
Ca parinte incerci tot timpul sa tii situatia sub control si sa faci totul cat se poate de bine, insa uneori mai si gresesti, si in momentul in care realizezi, corectezi. Iti acorzi circumstante si ai ocazia sa repari, reactionand mai bine. De aceeasi sansa are nevoie si copilul tau! Nu il invata sa tina totul in el si sa nu reactioneze, precum un robot, fiindca la un moment dat va rabufni. Vorbeste-i mai degraba despre emotii, despre cum anumite trairi ne afecteaza comportamentul uneori, si in loc sa il inveti sa actioneze in ciuda acelor sentimente negative, mai degraba ajuta-l sa le identifice, sa le inteleaga, cu armele potrivite va invata incet incet cum sa le controleze si cum sa nu mai reactioneze sub impuls.
Stii cat de simplu este sa arati cu degetul, mai degraba decat sa ajuti pe cineva sa indrepte un comportament nepotrivit? Nu il eticheta drept "obraznic", "prost crescut", "rasfatat", "rau", incearca sa gasesti motivul pentru care nu s-a comportat mai bine, conform educatiei pe care i-ai oferit-o. Vei afla cu ocazia asta ce simte in legatura cu un anumit lucru, de ce s-a exprimat intr-un fel nepotrivit, vei putea sa ii dai un sfat "la cald", care probabil se va aplica si in alte situatii viitoare. In acelasi timp invata-l importanta menajarii celor din jur, modul in care comportamentul lui afecteaza persoanele de langa el, explica-i ca faptele noastre sunt determinate de alegeri - bune sau rele.
Tu ca adult ai o influenta majora asupra felului in care copilul tau se percepe si gandeste despre el. Daca vrei ca cel mic sa isi dezvolte stima de sine, este important ca acesta sa stie sa faca diferenta intre el insusi si comportamentul lui. Cand ii spui "Esti rau!" apare rusinea, care inhiba orice incercare de a corecta comportamentul deoarece se pleaca de la premisa ca nu este capabil sa faca lucrurile mai bine sau sa devina mai bun. Incearca, mai degraba, sa ii spui "Ai facut ceva rau!", din start este catalogat drept un comportament si poate fi indreptat, spre deosebire de o eticheta gata pusa.
Arata-i copilului ca nici tu nu esti perfecta!
Povesteste-i despre propriile experiente care s-au sortit cu un esec, despre micile greseli pe care le-ai facut, pune accent pe modul in care te-ai simtit in fata greselilor si cum te-ai straduit sa indrepti situatiile. Cel mai important, fa-l sa inteleaga ca desi uneori rezultatul nu este unul bun, conteaza efortul depus si sa invete ceva din experientele negative, sa nu il doboare.
Daca alegi varianta cu goana dupa perfectiune, asuma-ti si faptul ca cel mic va invata sa puna valoare mai mare pe parerea celorlalti despre el, decat sa stie ca este important ceea ce simte el sau ce gandeste el. Il vei indruma, astfel, sa se supuna orbeste, sa caute sa faca pe plac celor din jur mereu si sa simta ca in permanenta are ceva de dovedit, ca in momentul in care o actiune de a lui nu este bine primita de cei din jur, invariabil rusinea si vina vor pune stapanire pe viata lui. Nepermitandu-i sa greseasca, ii vei transmite copilului ca este demn de iubire doar daca da dovada de perfectiune, si ca daca ofera mai putin de atat, nu este suficient de bun. Acesta isi va consuma toata energia in efortul de a fi perfect, va uita sa se bucure de viata, nu va mai fi el insusi si din teama de a nu gresi va uita ce inseamna curajul si asumarea.
Pune-ti o intrebare simpla: "Sunt adultul care vreau sa devina si copilul meu?". Daca raspunsul este da, inseamna ca te accepti si cu bune si cu rele, ca intelegi ca perfectiunea nu exista, doar efortul de a incerca sa facem lucrurile cat mai bine cu putinta. Seteaza-ti acelasi tip de gandire si pentru actiunile copilului tau, pune-i la dispozitie toate "armele" necesare si ingaduie-i sa actioneze conform propriei gandiri si propriilor simturi. Asa va reusi cel mai bine sa invete din proprile sale greseli!