Hai sa ne imaginam urmatorul scenariu: Esti intr-un loc de joaca si ti-ai lasat copilul sa se joace impreuna cu mai multi copii. La un moment dat, copilul tau vine la tine plangand in hohote. Motivul pentru care plange, poate fi unul banal, iar tu, ca adult, s-ar putea sa nu intelegi de ce face el atat de mult caz… si atunci, ce faci?
- Ii spui cumva ca nu are nici un motiv sa planga?
- Ii dai explicatii logice prin care vrei sa il faci sa inteleaga ca nu are de ce sa planga, ca lucrurile nu stau asa cum le vede el?
- Sau il lasi sa planga, iti controlezi emotiile si ii dai de inteles ca esti langa el si ca il intelegi?
Care crezi tu ca este varianta cea mai buna in astfel de situatii?
Zilele trecute eram la o intalnire cu mai multe mamici si vorbeam exact despre acest subiect. Copiii erau in alta camera si se jucau, iar noi povesteam si impartaseam din experientele noastre de mame. La un moment dat, a intrat in camera un baietel cu ochii in lacrimi. Era speriat pentru ca nu stia unde a disparut mamica lui.
Cand a vazut-o, chipul lui s-a luminat si lacrimile pareau sa se opreasca.
"Ce-i cu tine? Sunt aici! Nu mai plange! De dimineata plangi intr-una", au venit cuvintele mamei. Era iritata de plansul copilului, pe buna dreptate, mai ales avand in vedere faptul ca era intr-un loc sigur, in care toti copiii se jucau foarte frumos.
Intentia mamei a fost una foarte buna. Voia sa isi imbarbateze copilul si sa ii arate ca nu are nici un motiv sa planga. Insa, care crezi ca au fost efectele vorbelor ei?
Baietelul a inceput sa planga si mai tare. Lacrimile curgeau siroi si se uita la noi cu o privire atat de trista! Pentru a-l calma, mama a fost nevoita sa il imbrace si sa plece din acel loc.
Ma gandesc cu tristete la acest incident. Privind in urma, la vremea cand copiii mei erau mici, de multe ori am facut si eu exact la fel. Dar cat de diferit vad astazi lucrurile!
Ca mame, vrem sa ii ajutam pe copiii nostri sa fie puternici si increzatori si ne straduim din rasputeri pentru a le arata ce e bine si ce e rau, insa, de cate ori ne oprim sa ne gandim daca ceea ce facem este cu adevarat in aceasta directie?
Atunci cand un copil plange, tot ce are nevoie este sa fie inteles.
Chiar daca eu, ca mama, sunt sau nu de acord cu emotiile copilului meu, el oricum va simti ceea ce simte. In dorinta noastra de a seta limite pentru copiii nostri, de a-i invata ce e bine si ce e rau, nu ne dam seama de faptul ca putem seta limite de comportament, insa, sub nici o forma, nu putem seta limite in ceea ce priveste ceea ce simt.
Cand copilul tau plange, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa fii langa el, sa il tii in brate, daca te lasa, sau sa stai, pur si simplu langa el.
Poti, de asemenea, sa ii spui: "Inteleg ca esti trist. Si eu in locul tau m-as simti la fel daca as pati ce ai patit tu." In felul acesta il ajuti sa numeasca emotia pe care o simte si o validezi. Il ajuti sa inteleaga ca este in regula ceea ce simte, ca "nu este defect", ca il accepti si il iubesti indiferent de emotiile pe care le simte in acel moment.
In caz contrar, daca vrei neaparat sa-l potolesti si ii dai explicatii logice pentru care nu ar trebui sa planga sau, si mai rau, il certi, copilul va ajunge la concluzia ca "este defect", pentru ca simte ceva ce mama spune ca nu ar trebui sa simta.
De asemenea se poate simti neacceptat si nedemn de iubirea mamei, iar acest lucru este ingrozitor de dureros pentru un copil, indiferent de varsta pe care o are. Apoi va ajunge sa aiba foarte putina incredere in el si in ceea ce simte, lucru pe care cu siguranta nu il doresti pentru copilul tau.
Ce sa faci in cazul in care copilul tau plange, chiar daca motivul este "copilaresc"?
Fii alaturi de el cu intelegere si acceptare. Ajuta-l sa numeasca emotia pe care o simte si valideaz-o. "Inteleg ca esti suparat. Si eu in locul tau m-as simti la fel".
Foarte important este sa spui aceste cuvinte atunci cand le crezi cu adevarat, adica "dupa ce te pui in papucii lui, de copil" si intelegi ca problema lui este foarte importanta pentru el. Altfel, daca spui doar vorbele, fara sa simti asta, copilul va sti ca nu esti sincer si isi va pierde increderea in tine.
Dupa ce ai validat emotia, poti seta o limita de comportament, in cazul in care ceea ce a facut nu este acceptabil din punctul tau de vedere. "Te inteleg, insa asta nu inseamna ca e in regula sa faci ceea ce ai facut".
Respectand acesti pasi, vei vedea, copilul tau va capata mai multa incredere in tine, va sti ca ii respecti sentimentele si va vedea in tine un prieten adevarat, care nu il judeca.
Cu drag,
Oana Popa
Business&Life Coach
PS: despre astfel de lucruri vorbim la workshop-urile noastre pentru parinti.
In cadrul acestor workshop-uri, parintii descopera prin exercitii si jocuri multe lucruri despre ei insisi si despre emotiile lor. Astfel, devin constienti de emotiile lor si de emotiile copiilor lor si pot sa isi sustina copiii sa isi gaseasca singuri cele mai bune solutii, indiferent de situatie.
Daca esti curioasa ce se intampla la aceste intalniri, mergi la topicul Alege sa fii un parinte minunat!.