Ce trebuie sa stii despre anxietatea copiilor

Anxietatea este o stare emotionala fireasca in prima parte a copilariei, pe care copilul invata sa o identifice si depaseasca cu succes cu ajutorul tau. Devine o problema in momentul in care interfereaza cu dezvoltarea lui emotionala, sociala sau ii afecteaza calitatea vietii.

Unele emotii si griji sunt coplesitoare pentru copil, dar daca ai grija sa ii vorbesti des despre aceste emotii, sa il ajuti sa le inteleaga si sa isi dea seama ca sunt firesti si ca nu este nimic in neregula cu el, va reusi sa le invinga si de ce nu, sa le foloseasca in mod constructiv la scoala sau in proiectele personale.

Denise Daniels, consultantul la Casa Alba pentru problemele sau traumele emotionale ale copiilor fostei Prime Doamne Laura Bush si ale fostului Secretar de Stat, Hillary Clinton, dar si cofondatoarea "National Childhood Grief Institute" din America, ofera parintilor cateva explicatii utile si sfaturi pretioase despre modul in care isi pot ajuta copiii sa depaseasca mai usor anxietatea.

Cel mai important mod in care iti poti ajuta copilul sa nu se mai sperie de trairile negative pe care le simte atunci cand este intuneric in camera, cand te reintorci la munca sau cand va mutati intr-un oras nou este sa vorbesti deschis cu el despre ceea ce simte.

Copilul resimte aceste trairi ca pe niste temeri, frici sau frustrari din cauza faptului ca nu le cunoaste cauza si nu stie ce sunt ele. "Mai mult decat orice, vrem ca micutii nostri sa stie ca toata lumea experimenteaza anxietatea. Trebuie sa ne invatam copiii ca anxietatea este normala, este o parte normala a vietii oricarei persoane", este de parere Daniels.

In acest fel, copilul va primi un soi de confort si alinare in fata framantarilor proprii. Se va simti in siguranta, nu va avea impresia ca ceva este in neregula cu el si va privi emotiile negative ca pe evenimente firesti in viata lui, de care nu trebuie sa se mai teama.

La copiii mici si prescolari, simptomele anxietatii sunt foarte asemanatoare cu cele ale depresiei si constau in:

• comportamente regresive (isi sug degetelele din nou, au accese de furie etc.);
• izolare sociala;
• atentie si concentrare scazute;
• stare constanta de apatie, tristete;
• dureri de burtica, de cap frecvente (manifestari somatice);
• plans fara motiv;
• tremurat;
• ticuri nervoase repetitive etc.

Tabloul simptomatologic difera in functie de varsta si de forma pe care o ia anxietatea:

• anxietate de separare (in special la varsta de bebelus);

• fobii (fata de animale, clovni, intuneric etc.);

• anxietate sociala (timiditate excesiva, numar limitat de prieteni, izolare sociala);

• atacuri de panica (copilul resimte o stare de groaza, care se poate manifesta somatic prin transpiratii reci, paloare, tremuraturi, tipete, palpitatii etc.);

• tulburare obsesiv-compulsiva (repeta aceleasi comportamente sau activitati in mod compulsiv, ca mecanism de aparare impotriva starilor emotionale conflictuale).

Nu incerca sa-ti protejezi mereu copilul de tot ce ii este teama sau frica, intrucat nu vei face decat sa ii cresti si mai mult nivelul de anxietate si sa il transformi intr-o persoana sensibila si timida. Este recomandat ca de mic sa il pui fata in fata cu propriile temeri, fiind tot timpul langa el si oferindu-i suport, pentru a invata sa le depaseasca cu succes.

Incurajeaza-l sa fie independent si sa isi asume riscuri, pentru a desprinde abilitati esentiale care il vor ajuta in viata. Daca iti incurajezi copilul sa se aventureze in experiente noi si sa isi infrunte slabiciunile, nu inseamna ca esti un parinte rau sau iresponsabil. Dimpotriva, inseamna ca il ajuti sa se responsabilizeze si sa-si gaseasca propriile resurse pentru a depasi greutatile sau problemele cu care se confrunta.

Denise Daniels sustine ca felul in care raspunzi in fata atacurilor anxioase ale copilului are un rol important in modul in care il ajuti sa isi inteleaga starile si sa le depaseasca. In primul rand, atunci cand ii este frica de ceva, este important sa-i validezi sentimentul si sa nu il iei in deradere ori sa il ignori. Apoi, trebuie sa il incurajezi sa vorbeasca despre ceea ce simte si despre cauza temerii, sustine Daniels.

Pentru tine, poate parea un sentiment superficial, dar pentru el, este real. Perceptia ta asupra lucrurilor si emotiilor este diferita de a copiilor. Impartaseste-i sentimentele si empatizeaza cu el. Continua sa-i validezi sentimentele impartasindu-i o experienta personala din copilarie in care ai maniefstat un atac de panica sau o criza de anxietate vizavi de o intamplare. Ii ofera un sentiment crescut de confort si siguranta.

Invata-ti copilul sa faca fata cu brio emotiilor negative pe care le experimenteaza fiind un exemplu pentru el. Denise Daniels sustine ca atunci cand experimentezi perioade de stres intens sau cand te framanta ceva, este indicat sa vorbesti cu cineva despre ceea ce te macina. Eventual, fa-o in fata copilului, pentru ca acesta sa-ti preia modelul comportamental in viitor.

Pe masura ce creste, copilul invata ca este bine si chiar indicat sa vorbeasca despre framantarile lui emotionale, adica sa le exprime in cuvinte. Asigura-l ca esti mereu acolo pentru el si ca poate vorbi cu tine despre tot ce simte. De asemenea, este indicat sa tratezi cu calm episoadele de anxietate pe care le experimentezi, intrucat modul in care te manifesti are un impact direct asupra starii emotionale a copilului tau.

Nu te impacienta si nu te manifesta comportamental plangand, agitandu-te sau gesticuland agresiv, intrucat cel mic iti va prelua exemplul si se va purta la fel in situatiile tensionate prin care va trece. Respira adanc, vorbeste despre ce te supara cu cineva apropiat si cautati impreuna solutii pentru temerile tale.  

Ce alte lucruri interesante crezi ca ar trebui sa mai stim despre anxietatea la copii? Cum ii putem ajuta sa-si depaseasca mai usor temerile? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!