Desi parintii stiu ca este o greseala sa faci comparatii intre copii, fie ei frati sau nu, multi dintre ei nu reusesc sa se abtina sa nu compare rezultatele scolare sau comportamentele unui copil cu ale celuilalt.
Ei considera ca in felul acesta il vor motiva si inspira pe cel care are lipsuri sau nu exceleaza la ceva sa fie mai bun in ceea ce face. Insa, in realitate, efectul este invers, deoarece un astfel de copil devine frustrat, se simte inutil, nesigur pe el si lipsit de dorinta de a incerca lucruri si experiente noi.
Efectele daunatoare ale comparatiilor copilului tau cu alti copii
Compararea copilului cu fratele mai mare, dar si cu alti copii, ii ajuta adesea pe parinti sa vada daca micutul lor se incadreaza in media normala sau este peste media celorlalti copii, in special cand vine vorba de inteligenta, talente, comportamente sau de progrese scolare etc.
Nu numai ca acest obicei este daunator, dar este si inutil si nu reuseste deloc sa motiveze copilul pentru a-i prinde din urma pe ceilalti. Astfel de comparatii pun presiune pe copil si cresc cantitatea de stres la care oricum copilul este supus zilnic.
Cele mai multe comparatii se fac intre frati, ceea ce duce la aparitia unei competitii intre ei. Si nu este vorba de o competitie pozitiva sau constructiva, ci de o rivalitate care apare intre ei si conduce la conflicte numeroase (fizice si verbale).
In plus, tratamentul preferential strica relatia armonioasa pe care ar trebui sa o aiba fratii intre ei si renunta la a se mai ajuta unul pe altul, la nevoie. Practic, copilul ajunge sa isi urasca fratele pentru ca este mai apreciat si laudat de tine, deci, in opinia lui, mai iubit.
Increderea si stima de sine sunt afectate in urma multiplelor comparatii pe care le faci intre el si alti copii. Ajunge sa se simta inutil, neputincios si neapreciat, ceea ce il face sa nu-si mai dea interesul pentru a invata sau descoperi lucruri noi. Comparatia are un efect invers motivarii copilului, il face sa-si piarda increderea in forte proprii si sa se dea batut in fata incercarilor sau experientelor noi cu care are de-a face.
Tratamentul preferential favorizeaza instalarea unor sentimente si emotii negative la copil. Se simte frustrat, trist, descurajat, inutil, simptome care favorizeaza aparitia depresiei.
Evita sa faci comparatii intre copilul tau si alti copii!
Fii constienta ca fiecare copil este unic si special in felul lui si trebuie tratat ca atare.
Chiar daca micutul tau nu reuseste sa spuna inmultirea cu 4 asa cum o face fratiorul lui, de varsta apropiata, nu inseamna ca este mai prejos decat el. Gandeste-te ca si micutul tau are calitati care poate lipsesc celuilalt copil, dar poate in alt domeniu de interes. Este normal ca micutii sa fie diferiti intre ei si sa aiba interese deosebite.
Probabil ca, asemenea multor parinti, si tu esti tentata sa faci comparatie intre el si frati in ceea ce priveste performantele scolare. Nu poti avea doi copii buni la invatatura la aceleasi materii.
Fiecare copil are preferintele lui si exceleaza in domenii care-i plac si de care e pasionat. Este indicat sa gasesti alte metode de a-l ajuta sa-si sporeasca randamentul scolar si sa eviti sa il impingi de la spate aducand ca argument faptul ca alti copii "pot".
Copilul tau este exceptional si special in felul lui si trebuie sa stie asta in fiecare zi. Nu ezita sa ii spui mereu cat este de important pentru tine si cat de talentat este in ceea ce ii place sa faca.
Micutul tau are probabil hobby-uri sau pasiuni si merita sa fie incurajat sa si le dezvolte, chiar daca asta inseamna ca nu este la fel de bun la matematica sau fizica precum fratele lui. Si copilul tau "straluceste" la ceva, trebuie doar sa il ajuti sa isi descopere talentele si pasiunile, oferindu-i posibilitatea de a explora si trai experiente variate.
Nu conditiona niciodata rezultatele lui scolare, performantele sau comportamentele lui de ale altor copii pentru a-l ajuta sa invete mai bine sau sa nu mai faca anumite greseli.
Concentreaza-te pe ceea ce poate face el pentru a-si repara greselile sau pentru a lua note mai mari si ofera-i alternative, dar nu aduce in discutie exemplul unui alt copil cunoscut, pentru a nu se simti jenat si nesigur pe el.