Toti stim si ne asumam, cel putin teoretic, un lucru: copiii au nevoie de noi. Din sute de motive, noi suntem intreaga lor lume.
Au nevoie de noi pentru a creste, pentru a se dezvolta, insa nu doar fizic, ci si emotional. Valorile, inteligenta emotionala, trasaturile de personalitate nu sunt "din fabricatie".
Ca adulti responsabili, noi suntem exemplul dupa care ei se modeleaza. Fara sa ne dam seama ca ii invatam ceva, o facem in fiecare zi si in fiecare clipa a vietii noastre pentru ca micutii nostri de observa si ne imita. Tocmai de aceea este absolut contraproductiv sa ignoram copilul atunci cand face o criza de nervi. De ce? Pentru ca a consola un copil cand este suparat sau nervos este mai important decat ai crede.
Atunci cand piticul tau trece printr-un tantrum este cel mai indicat sa reactionezi cu calm si cu multa rabdare. Scopul tau nu trebuie sa fie doar acela de a-l face sa se linisteasca sau sa inceteze, ci sa se conecteze cu ceea ce simte. Furia, supararea sunt sentimente pe care copilul nu stie sa le gestioneze pentru ca nu stie sa le controleze. Si tocmai de aceea este imposibil sa le comunice intr-un mod adecvat. Nu stie cum sa se exteriorizeze corect, nu stie cum sa reactioneze intr-un mod logic. Iar noi, parintii, suntem cei de care copilul are nevoie pentru a invata sa se conecteze cu propriile emotii.
Copiii au nevoie de noi la bine, dar mai ales la rau. La bine rolul nostru este sa le recunoastem reusitele si victoriile. Astfel contribuim la intarirea laturii pozitive a personalitatii lor, la respectul de sine, la siguranta de sine si la increderea in propriile lor forte. Un copil care are toate astea va fi autonom si independent pentru ca tu ai avut grija sa aiba "aripi" care sa-l ajute sa ajunga cat de sus va putea si va dori.
Daca la bine au nevoie sa se simta sprijiniti, inchipuie-ti cat de mare este aceasta nevoie la rau. Atunci trebuie sa fii prezent, sa te simta aproape si sa faci copilul sa simta ca poate conta pe tine. Tocmai de aceea este fundamental ca parintii sa reactioneze pozitiv in fata crizelor de plans si de nervi.
Copilul trebuie ajutat in timpul acestor crize, trebuie invatat sa gestioneze acele emotii puternice pe care nu le poate controla. Arata-i drumul cel mai potrivit pentru a le canaliza, dar si pentru a le manifesta.
In loc sa il pui la punct si sa il pedepsesti sau sa il ameninti pentru a-l convinge sa inceteze, il poti ajuta sa afle ce sunt acele sentimente care il sufoca. Pentru asta trebuie sa-i stimulezi inteligenta emotionala. Iar asta se obtine prin educatie pozitiva si din suflet, in spiritul empatiei si al respectului, dar si al responsabilitatii. Limitele si regulile sunt indispensabile cand vine vorba de educarea copiilor, insa trebuie dublate de rabdare si dragoste pentru a creste un copil care va deveni un om de bine.
Copilul "dificil", rezultatul hormonilor
Cel mai rau lucru pe care il poate face un parinte este sa ignore un copil aflat in plina criza. Desi situatia te deranjeaza si iti vine greu sa crezi ca nu face special, realitatea este ca starea lui vine dintr-o suferinta adevarata.
Ceea ce a declansat criza pe el chiar il face intristeaza sau il deranjeaza si nu stie cum sa reactioneze altfel decat plangand incontrolabil, tipand si reactionand asa cum o face. In timpul acestor episoade comune tuturor copiilor, nivelul de cortizol joaca un rol esential. Acesta este hormonul stresului care, in aceste situatii circula prin tot corpul si in tot creierul micutului.
Rezultatul?Departe de teoriile privind manipularea infantila: copilul constientizeaza lipsa absoluta de control asupra emotiilor si impulsurilor pe care le simte. Acestea nu doar ca il coplesesc, dar il si domina, contrar propriei vointe. Astfel, copilul se simte de doua ori frustrat, iar sentimentele negative si reactiile pe care le genereaza se accentueaza.
Cum sa reactionezi cand un copil trece printr-o criza
Dincolo de sentimentele negative, copilul se va simti incapabil sa exprime ceea ce il supara si nici nu se va putea calma. El sufera profund, furia ii domina mintea si corpul si tocmai atunci are mai mare nevoie de tine, parintele.
Asa ca atunci cand te respinge si te cauta in acelasi timp in timpul unei crize de nervi, nu-l indeparta. Cu el se intampla fix acelasi lucru ca atunci cand cade sau se loveste: nu te lasa sa-l atingi unde il doare, dar in acelasi timp vrea sa il iei in brate. Copiii ne vor langa ei cand sufera pentru ca doar in bratele noastre gasesc liniste si consolare si se simt in siguranta.
Este valabil si in cazul durerilor emotionale si numai un parinte le poate transmite acel calm si acea siguranta de care au atat de mare nevoie in astfel de momente. Dragostea, afectiunea, grija, stimularea si motivarea pe care li le putem oferi sunt fundamentale pentru felul in care ei vor reusi sa inteleaga acele emotii si sentimente, sa le controleze si, apoi, sa isi exprime nevoile.