Cu totii ne nastem cu emotii, dar nu toate emotiile sunt presetate in creierul nostru. Copiii se nasc cu reactii emotionale, cum sunt plansul, frustrarea, foamea, si durerea, insa pe masura ce cresc, invata emotii noi.
Nu exista o regula generala privind emotiile cu care se naste un copil si cele deprinse din contextele culturale, sociale, si emotionale.
Este insa in general acceptat faptul ca principalele opt emotii existente sunt furia, tristetea, frica, bucuria, interesul, surprinderea, dezgustul si rusinea, care sunt reflectate in diverse modalitati; de exemplu, violenta si ura pornesc de obicei de la furie, iar anxietatea este adesea asociata cu frica.
Emotiile secundare sunt intotdeauna legate de principalele opt emotii principale si reflecta reactia noastra emotionala la anumite sentimente specifice; astfel de emotii sunt deprinse din experientele traite.
De exemplu, un copil care a fost pedepsit pentru ca a avut o criza de nervi, s-ar putea simti anxios data viitoare cand este furios. Un copil ridiculizat pentru ca a afisat frica, ar putea sa simta rusine data viitoare cand ii este frica.
Cu alte cuvinte, modul cum reactionezi la emotiile copiilor tai are un impact asupra dezvoltarii inteligentei lor emotionale. Emotiile pe care le traiesc copiii variaza in functie de varsta:
Nou nascutii
Nou nascutii sunt in general condusi de emotii presetate in creierul lor, de exemplu plansul, care este fie o incercare de a evita stimuli neplacuti, fie de a obtine stimuli placuti (cum ar fi mancarea, atingerea, imbratisarile)
Studiile arata ca in primele sase luni de viata, nou nascutii sunt capabili sa simta tristete sau anxietate, la care raspund prin adoptarea unui comportament de auto alinare, cum este suptul.
Alte studii au relevat faptul ca micutii cu varste intre 1 si 4 ani isi dezvolta abilitati de gestionare a emotiilor in etapa de nou nascuti si sunt capabili sa abordeze si sa evite situatii in functie de impactul lor emotional.
Un studiu recent sugereaza ca daca pui bebelusului de 6-9 luni sa asculte cantecele de joaca, ai putea sa il mentii intr-o stare de multumire, sau macar una neutra, decat daca i-ai vorbi in mod direct, explicatia fiind ca acest tip de cantece, care folosesc diferite tonalitati, sunt mai eficiente decat vocea mamei in calmarea bebelusilor agitati.
Copiii cu varsta intre 1 si 4 ani
Cand implinesc 1 an, bebelusii devin mai constienti astfel incat parintii pot sa ii ajute sa isi gestioneze emotiile. Pe masura ce trec de etapa noului nascut, copiii incep sa inteleaga ca anumite emotii sunt asociate cu anumite situatii.
Cateva studii sugereaza ca frica este cea mai dificila emotie de gestionat pentru acesti copii. In aceasta perioada, parintii pot incepe sa foloseasca abordari potrivite varstei copilului, cu scopul de a vorbi cu acestia despre emotii si de a-i incuraja sa dea un nume trairilor lor.
In jurul varstei de 2 ani, copiii pot adopta strategii de a-si gestiona emotiile dificile. De exemplu, sunt capabili sa se distanteze de lucrurile care ii supara.
Selectarea situatiilor cauzatoare de emotii, modificarea acestora si distragerea atentiei sunt cele mai bune strategii de a-ti ajuta copilul sa gestioneze atat furia cat si frica in aceasta perioada, conform studiilor.
Pe masura ce creste, vei putea sa il inveti sa isi selecteze si sa isi modifice astfel de situatii de unul singur. De asemenea, la varsta aceasta, copiii invata cum sa isi gestioneze emotiile si prin puterea exemplului, urmarindu-i pe cei din jurul lor si modul in care acestia reactioneaza.
Copilaria
Prichindeii simt multe emotii in perioada copilariei; multe dintre emotiile secundare se produc acum, validarea sau invalidarea emotiilor lor principale, influentand viitoare reactii emotionale.
Copiii sunt capabili sa inteleaga si sa diferentieze intre expresiile emotionale, care dintre ele sunt potrivite si care nu sunt potrivite, dar le este inca greu sa isi exprime emotiile, mai ales daca nu au invatat inca sa le identifice si sa le denumeasca.
Gestionarea emotiilor nu inseamna doar exprimarea lor intr-o maniera acceptata din punct de vedere social, ci este un intreg proces care presupune invatarea copilului sa isi identifice emotiile, ajutarea lui in identificarea cauzelor care le provoaca si educarea sa in cum sa le gestioneze singur.
Atunci cand validezi emotiile pe care cel mic le simte, il ajuti sa vada emotia ca pe ceva normal si care poate fi gestionat, iar daca ii oferi ajutor prin puterea exemplului, cu siguranta vei avea un copil echilibrat si bine ajustat.