Cum ii explici copilului pierderea animalului de companie

Odata cu pierdere unui catel sau a pisicii familiei apare si o alta dilema a parintilor cu privire la copil. Acestia se gandesc intens cum sa ii explice cel mai bine ce inseamna moartea unui catel si semnificatia ei. Discutiile din jurul unui astfel de subiect l-ar putea ajuta pe copil sa inteleaga si tema pierderii unei persoane dragi si sa il ajute sa isi exprime sentimentele si sa discute deschis despre ele. Explicatiile si felul in care comunica parintii in jurul unui asemenea subiect sunt esentiale.

Copii sunt capabili sa inteleaga, in felul lor, ca viata se termina la un moment dat pentru orice vietate.

Multi parinti incearca sa ii protejeze pe copii de astfel de momente si sa nu ii puna sa treaca prin asa ceva. Este foarte gresit, spun specialistii, mai ales ca acestia ar putea ramane surprinsi la cat de bine ar putea reactiona copiii in astfel de momente. Daca persoanele de langa ei sunt sincere cu el si ii ofera explicatii logice si clare atunci copilul va stii sa reactioneze, cum sa se comporte si cum sa controleze astfel de situatii. Insa totul depinde de modul in care ii transmiti informatia.

Explicatiile din jurul pierderii animalutului casei trebuie sa fie adaptate varstei copilului. In orice caz, trebuie sa eviti sa folosesti cuvinte complicate ca "eutanasie" sau sa ii spui ca "l-a luat Doamne-Doamne la el" pentru ca s-ar pute a crea un conflict in interiorul copilului si poate manifesta aversiune nejustificata fata de Dumnezeu pentru ca i-a luat prietenul cel mai bun.

Copii de aceasta varsta nu inteleg conceptul de moarte. Ei percep aceasta idee ca fiind vorba despre somn. Discursul pentru aceasta varsta trebuie adaptat. Este necesar sa fii sincera oricat de greu ar fi si sa ii spui copilului ca animalutul a murit si ca nu se va mai intoarce niciodata.

Cel mai probabil ca reactia lui va fi una destul de trista si ca nu va scoate prea multe cuvinte. Este important sa faci copilul sa inteleaga ca moartea animalului nu are drept cauza ceva ce a facut sau a zis el, deci ca nu este din vina lui.

La aceasta varsta nu trebuie sa iti faci prea multe probleme, pentru ca micutul va trece repede peste aceasta drama si va accepta foarte repede un alt animalut in compania lui. Chiar si asa, este esential sa nu fie mintit, chiar daca este mic.

De la 4 ani in sus conceptul de moarte incepe sa prinda contur la copii. Acestia percep moartea legat de continuarea existentei animalului dincolo de prezenta lui fizica pe pamant. Este vorba de incercarea de a-i explica copilului ca animalul fie este adormit pentru totdeauna si se odihneste pe vecie, fie este sub pamant, dar el continua sa doarma, sa manance, sa se joace etc.

La aceasta varsta copiii au tendinta de a prelua vina asupra lor si de a manifesta accese de furie side dezamagire. Aceasta atitudine trebuie respinsa si micutul trebuie ajutat sa inteleaga ca nu are nimic de-a face cu ce s-a intampla. Daca acest lucru nu este stabilit si perceput adecvat de copil, acesta va avea tendinta sa manifeste sentimente de vinovatie pentru moartea unor persoane din trecut sau pentru cele viitoare.

Unii copii inteleg moartea ca fiind un soi de boala contagioasa si incep sa se teama ca vor muri si ei imediat dupa moartea animalutului. Si aceasta idee trebuie combatuta in mintea copiilor ajutandu-l sa inteleaga ca moartea nu se transfera de la animal la el si ca nici nu va muri curand.

Suferinta care il incearca la aflarea vestii, precum si manifestarea ei sunt diferite si pot lua forma:

• unor tulburari ale vezicii urinare;

• unor probleme la nivel digestiv (constipatie sau diaree, probleme cu mancatul);

• unor probleme ale somnului.

Pentru a afla toate sentimentele si trairile pe care le simte este necesar sa comunici deschis cu copilul si sa il intrebi frecvent ce simte in legatura cu moartea animalutului. Nu incerca sa faci o sedinta lunga cu privire la acest subiect. Sunt mai constructive si utile discutiile dese si scurte decat una, lunga si extrem de incarcata emotional, care il poate marca puternic.

De la 7 ani in sus copiii inteleg ireversibilitatea mortii. Ei stiu ca daca animalutul a murit el nu se va mai intoarce niciodata. Spre deosebire de varstele mai mici, ei nu personalizeaza moartea si nu cred ca li se va intampla si lor asta imediat.

Apar intrebarile si curiozitatile legate de moarte si de implicatiile ei. Trebuie sa fii pregatita sa raspunzi la cele mai incomode intrebari fara a parea surprinsa, speriata sau indignata de ceea ce te intreaba. Oricat de greu ar fi sau cat de mic ti s-ar parea copilul trebuie sa ii raspunzi sincer la intrebari, expunandu-i raspunsuri clare si reale, dar intr-un vocabular adecvat.

Manifestarile suferintei la aceasta varsta includ:

• probleme de invatare;

• probleme la scoala;

• comportament antisocial;

• un oarecare grad de ipohondrie;

• agresivitate;

• izolare etc.

In cazul adolescentilor lucrurile par mai simple, iar modul de transmitere a informatiei este asemanator celui in care vorbesti cu un adult despre moarte. Lucrurile nu sunt totusi chiar atat de simple si nicidecum de neglijat. Acestia pot manifesta diverse feluri de negare. Suferinta lor s-ar putea manifesta interior, fara niciun fel de reactie la exterior. Uneori acest lucru este mai periculos decat daca ar plange sau ar tipa.

Comunicarea sincera pe margineea subiectului si listarea sentimentelor pe care le are cu privire la ceea ce s-a intamplat sunt absolut obligatorii. Chiar daca nu mai este bebelus sau copil mic, adolescentul are inca o structura afectiva sensibila. Nu te gandi ca e vorba "doar de moartea catelului", ci ca este un moment prielnic pentru a-l determina sa faca fata unei suferinte, pentru situatii viitoare, cand in locul catelului sau pisicii ar putea fi o persoana draga.