Tristetea apare atunci cand pierdem ceva. Iar pierderile pot fi de tot felul: de la un lucru preferat, pana la animalul preferat sau o persoana la care tii. Schimbarea casei sau a scolii este tot o pierdere. De obicei adultii nu dau prea mare importanta pierderilor suferite de copil si trairilor acestuia. Mai mult, multi sunt tentati sa ii capteze copilului atentia cu altceva pentru ca micutul "sa uite" ceea ce i s-a intamplat.
La ce ne este de folos sa fim tristi?
Este firesc sa existe tristetea pentru ca ne incurajeaza sa cautam suport si linistire la cineva caruia ii pasa de noi. Mai mult, tristetea noastra le arata celorlati ca avem nevoie de intelegere, dragoste, sustinere.
Tristetea care insoteste orice pierdere ne ajuta sa "economisim" energia si ne da timpul necesar ca sa ne gandim cum merg lucrurile in viata noastra. In plus, ea poate fi ca un "semn de circulatie" care ne arata o alta directie pe care sa mergem, o directie care poate fi mai buna decat cea pe care am ales-o.
Tristetea are si rolul de a ne invata despre lucrurile cu adevarat importante pentru noi si ne poate face sa fim atenti la oamenii pe care ii acceptam alaturi de noi.
Mai mult, ea ne poate ajuta sa ne adaptam la o noua realitate, o "noua normalitate", aceea creata prin pierderea suferita.
Cum ii pot ajuta parintii pe copii?
Daca micutul tau a trecut printr-o pierdere, cu siguranta are nevoie de ajutorul si sustinerea ta. Iata cum il poti ajuta:
Validati tristetea, dar nu incercati sa o schimbati. Nu insistati sa treaca "peste ea". Tristetea este o emotie prin care ne adaptam la pierdere, este sanatoasa, normala.
Incurajati copilul, dar nu il fortati si nu il grabiti. Cel mic poate evita lucruri care inainte ii placeau. Si este firesc: atunci cand pierdem ceva, multe dintre lucrurile care ne placeau pot capata o semnificatie diferita.
Fiti atenti la tacerea copilului si la ceea ce vrea sa transmita prin ea. Cateodata este un mod de a spune ca are nevoie de spatiu pentru a intelege ceea ce simte. Alta data poate fi un semn ca are nevoie ca cineva sa il ajute sa puna in cuvinte ceea ce simte.
Tristetea aduce cu sine o serie de schimbari. Poate micutul nu mai doarme, sau poate nu mananca. Asigurati copilul ca este normal ceea ce ce intampla.
Cand suferim o pierdere putem trece de la tristete la furie. Furia este ca un fel de armura pentru toate sentimentele negative traite. Copilul s-ar putea sa nu intelega toate aceste trairi. De aceea are nevoie de sustinere si intelegere din partea parintelui.
Lasati-l sa vorbeasca despre pierderea pe care a suferit-o, fie ca este vorba despre divortul parintilor, moartea cainelui preferat sau pierderea jucariei preferate.
Dati-va voie sa va traiti propriile sentimente in fata copilului. Dar nu va bazati pe el pentru suport. Faptul ca isi vede parintele cum gestioneaza propriile emotii negative este o lectie de "inteligenta emotionala vie" pentru el.
Cu atat ii ajutam mai mult pe copii sa isi intelega emotiile si sa si le accepte, cu atat ii ajutam sa aiba relatii sanatoase si durabile.
Cum sa gestionam tristetea pe termen lung
Este firesc sa traim tristetea o perioada. Dar daca ramane cu noi prea mult timp exista riscul sa se transforme in depresie. Iar depresia afecteaza cresterea celulelor in regiunea creierului responsabila pentru memorie si invatare.
De aceea, este important ca dupa o perioada de doliu sa luptam cu noi insine ca sa ne simtim mai bine. Putem incerca sa facem lucruri care se ne placa sau activitati care ajuta la dezvoltarea neuronilor precum contactul cu ceilalti, invatarea de lucruri noi sau exercitiile fizice.
In plus, exista o legatura intre emotii, ganduri si fapte. Daca simtim tristetea, ne gandim la lucruri triste si facem lucruri triste. Daca insa schimbam una dintre cele trei, automat totul se schimba. De exemplu daca facem ceva ce ne bucura, vom observa ca emotiile si gandurile noastre se schimba si nu mai sunt asa de triste.