La inmormantarea bunicii mele a asistat si nepotul meu de patru ani. A vazut cum sicriul a fost coborat in groapa, iar apoi a fost acoperit cu pamant. Odata intorsi acasa a intrebat "Unde este bunica?". "A murit!", i-am raspuns cu totii. "Cand se intoarce acasa?", a continuat el. Pentru un adult o astfel de intrebare poate parea fara sens. Pentru un copil de patru ani, nu. Pentru ca micutii inteleg moartea diferit. Si dureaza ceva timp pana cand inteleg aspectul ireversibil al acesteia.
Pana la doi ani, copiii nu isi pot reprezenta moartea sau absenta permamenta. De aceea atitudinea lor va fi de oscilare intre totala neintelegere si indiferenta.
Pana la sase ani, copilul are o imagine mitica despre moarte
Dupa trei ani, micutii incep sa isi construiasca o reprezentare a mortii oarecum mitica. Moartea este o imagine rasturnata a vietii si intre viata şi moarte exista reversibilitate. Adica, micutul crede ca daca mori, nu mori definitiv, poti sa revii si sa traiesti. Acest lucru este evident mai ales in jocuri. "Pac! Pac! Te-am impuscat, ai murit!", striga cel mic. Iar apoi adauga: “Gata, ridica-te!”.
Copilul este linistit atunci cand moare cineva, asteptandu-se ca persoana care a murit sa se intoarca la un moment dat. Pana la sase ani, copii nu inteleg ca moartea este inevitabila, finala si ireversibila.
Teama de moarte se activeaza in preadolescenta
Dupa varsta de sase ani, copiii incep sa inteleaga ca moartea este ireversibila. Apoi incep sa isi dea seama ca ea este si universala. Adica ni se intampla tuturor, atunci cand suntem batrani.
Spre 9 ani, copiii incep sa se intrebe "De ce murim?" si cauta un sens mortii. La inceput tind sa creada ca este pedeapsa, razbunare a lui Dumnezeu. Usor-usor, incep sa accepte moartea ca un proces firesc, mai ales ca il vad si in natura: animelele mor, frunzele si florile se ofilesc si mor.
Dupa 10 ani, preadolscentii incep sa aiba o teama excesiva in legatura cu moartea. Acest lucru se intampla deoarece isi dau seama ca moartea este universala si ca si ei pot muri, nu numai oamenii batrani. Pe fondul acestei frici, pentru a se linisti, incep sa aiba preocupari religioase sau mistice, pot incepe sa mearga la biserica.
Cum le spunem copiilor despre moartea cuiva drag
Este de preferat sa fim foarte sinceri cu micutii si sa le spunem clar ceea ce s-a intamplat, fara sa ne ferim sa folosim sintagma "a murit".
Daca ii spunem, de pilda, ca cineva "doarme pentru totdeauna" s-ar putea sa il speriem foarte tare si sa ii creem problem cu somnul. Daca copilul este mai mic si nu intelege ii putem explica prin actiuni. De exemplu: "Bunica a murit: Adica nu mai respira, nu mai merge, nu o sa mai vina in vizita, nu o sa te mai imbratiseze".
Este posibil ca micutul sa puna si intrebari mai ciudate. Sa incearcam de fiecare data sa ii raspundem cat mai realist. Nu este cazul sa ne speriem, nu este nimic in neregula cu el, doar incearca sa inteleaga, in felul lui, ce este moartea.