Mai toti copiii pe care i-am intalnit aveau un punct slab in comunicarea cu adultii sau in expunerea argumentelor care sa le sustina cauza supusa dezbaterii si, daca stau bine sa ma gandesc, nici eu nu cred sa fi facut exceptie de la regula pana pe la 15-16 ani.
Clar, Mara, poreclita inca de la nastere "fata lu' tata", nu sare prea departe de trunchiul patern, chestie care ma face sa pun usor la indoiala abilitatile ei de a se adapta peste 10-12 ani la o viata tot mai mult definita de capacitatea de a lua decizii in ritm rapid si de adaptarea la noi tehnologii care aduc si un nou stil de viata.
Primul pas e catre tine
Si, ca orice parinte, nu pot sa nu ma intreb: "Fac/facem ceva gresit? Las lucrurile sa mearga din inertie sau incerc sa ii trasez o cale care sa ii permita sa iasa in fata si sa se exprime, capatand astfel si incredere in ea?".
Cursuri de dans a facut, cursuri de actorie au fost bifate, dar sentimentul de neliniste ramane prezent. Poate e o senzatie normala, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa caut raspunsuri la dilemele mele.
"Dezvoltarea personala e pentru adulti, mai mult ca sigur o sa se uite la mine ca la un tip picat din luna", mi-am spus in momentul in care am ciocanit discret la usa Facebook-ului unei cunostinte cu cabinet de psihologie specializat in astfel de terapii, Gabriela Negulici - psiholog clinician, psihoterapeut, consilier dezvoltare personala si hipnoza ericksoniana.
Iar raspunsurile sale m-au facut sa vad cateva adevaruri poate usor dureroase pentru multi dintre noi.
"Procesul de dezvoltare personala la copil trebuie sa inceapa la o varsta cat de frageda. De cand se instaleaza comunicarea. Si nu ma refer doar la cea verbala. Copilul se dezvolta singur, daca ii oferim ‘ingredientele’ necesare pentru o dezvoltare optima. Ce ar fi bine sa avem in vedere este faptul ca, pe langa ajutor, sa il sustinem sa dezvolte si singur. Sa invete din propriile experiente si greseli.
Astfel, participam la dezvoltarea lui cognitiva, creativa si a personalitatii.
Mai tarziu, se vor revedea toate aceste lucruri in propria lui viata, fara sa urmeze tiparele sau pattern-urile parintilor. Ma bucur sa observ ca au aparut o multime de oportunitati in afara familiei spre care parintii se pot indrepta in vederea dezvoltarii personale a copilului sau adolescentului.
Ca la fel de multe oportunitati sunt si pentru adulti este partea a doua si cam de acolo ar trebui sa incepem. Sa ne dezvoltam ca adulti, ca sa vedem o oportunitate si pentru copii. La vremuri noi, haine noi. E greu sa oferim ceea ce nu avem sau sa intelegem ceea ce nu simtim. Asta numesc eu armonie".
Comunicare riscanta
Sigur, in ziua de astazi este greu sa raspunzi provocarii de a fi parintele care tinde spre perfectiune: joburi multiple, sarcini extra carate de la birou acasa, o rata mare a separarii in cadrul cuplurilor etc., iar colac peste pupaza si noi si copiii nostri suntem tot mai acaparati de comunicarea in mediul online.
Asa ca, prima provocare careia trebuie sa ii faci fata este cea a comunicarii face-to-face, un hop pe care vei descoperi ca il ai si tu de trecut, nu doar odrasla ta.
Cand si cum noua tehnologie se transforma din instrument in amenintare pentru stabililitatea psihica a fiecaruia, mare sau mic, m-a lamurit tot psihoterapeutul Gabriela Negulici.
"Comunicarea in online poate afecta in cazul in care se transforma in dependenta. Si, hai sa nu mai aratam cu degetul doar spre ei, pentru ca si unii adulti duc aceeasi povara. Da, poate duce catre multe lucruri negative. Cum ar fi: izolarea, esecurile scolare, agresivitate, tulburari ale somnului. Apoi, apar frustrarile, incongruenta afectiva, dezvoltarea unui cadru social in afara realitatii tangibile. Daca poate deveni patologic? Da.
A fi introvert, extrovert sau ambivert tine de personalitate. Dar exista posibilitatea de ‘rasturnare de situatie’, cand din tanarul plin de viata si legaturi sociale sanatoase sa se transforme in tanarul inchis, retras, izolat. Dar, repet, cand totul devine dependenta", mi-a punctat aceasta.
"Calitati negative si defecte pozitive"
Pe de alta parte, dependenta de aparentul confort al lumii virtuale tine si de evaluarea pe care un individ o face la adresa sa si de limitele in care tinde sa se manifeste. "Stima de sine", imi sopteste psihoterapeutul Gabriela Negulici, fara a trece sub tacere ca aceasta trebuie "dospita" la copil tot sub o umbrela parentala.
"Respectul de sine este integrat in noi. Nu putem fi in armonie cu noi daca nu avem o perceptie pozitiva despre noi. Defectele si calitatile fac parte din noi. Nimic si nimeni nu este perfect. Am citit undeva o fraza de genul "calitati negative si defecte pozitive". Imi place cum suna.
Traim intr-o societate, suntem interdependenti si interconectati. Da, suntem imperfecti. Stima de sine tine de trei lucruri: incredere, perceptie si iubire. Toate formeaza un aluat. Il ajutam sa dospeasca sau... nu.
Cum ajutam copilul sa isi dezvolte stima de sine? Sunt multe variante si posibilitati:
- Validare. Ajuta creativitatea, comunicarea, hotararea copilului;
- Validarea emotionala. Ajuta prin structurarea personalitatii. Contribuie la stima de sine si confirmarea increderii de sine. La exprimarea emotiilor si asumarea lor;
- Ajutandu-l sa isi descopere calitatile, validandu-i-le. Parintii ar trebui sa le vaneze copiilor toate calitatile si sa le recunoasca public;
- Comunicarea cu copilul, prezenta, ascultarea activa, siguranta si mai ales iubirea sunt ingredientele obligatorii in dezvoltarea armonioasa a copilului si a stimei sau respectului de sine.
As vrea sa mai adaug un lucru pe care il consider important. Si anume intrebarile. Si ma voi adresa lor, celor care te citesc, adultilor parinti sau cei care sunt in preajma copiilor: puneti intrebari copiilor. Se vor simti importanti (aha, ai nevoie sa afli de la mine, un copil), isi vor dezvolta imaginatia, vor invata despre sinceritate, ii veti retine in ‘aici si acum’, in prezent.
Va veti cunoaste copilul mai bine si, in acest mod, prin intrebarile pe care i le veti pune, il tineti conectat cu voi. Ii mentineti mintea activa. Sunt atat de multe beneficii. Deci: puneti intrebari copiilor. Mai spun si lucruri trasnite. Va fi fun!".
PS: Aceste declaratii au fost luate intr-un mediu de comunicare online. Niciuna dintre parti nu a prezentat (inca) simptome de dependenta.