Frustrarea este o traire care predomina in copilaria copilului tau. Atunci cand i se refuza o dorinta sau este amanata si nu poate face ceea ce doreste, devine frustrat si raspunde la stimulii care-i produc neplacere prin plansete, tipete, accese de furie, manifestari cunoscute de orice parinte.
Foto: betterparenting.com
Afla cand apare si ce trebuie sa faci pentru a-l ajuta pe copil sa dobandeasca toleranta la frustrare!
Ce este frustrarea?
Multi parinti au probleme in a identifica sentimentul de frustrare la copii, din cauza manifestarilor asemanatoare obrazniciei, comportamentului specific rasfatului etc.
Cristina Calarasanu, psiholog specializat in "Terapie Psihanalitica Familiala" ne explica ce este exact frustrarea si de unde provine ea in randul copiilor: "Frustrarea reprezinta modalitatea copilului de a reactiona la stimuli care ii produc o neplacere, fie ea si de scurta durata. Cele mai cunoscute forme de frustrare sunt refuzul sau amanarea unei dorinte. Atunci cand este mic, copilul considera ca orice dorinta a sa este o nevoie importanta si pretinde satisfacerea sa imediata. Trairea lui este foarte intensa in absenta satisfacerii, uneori incarcata de suferinta sau de crize de afect."
Atunci cand parintii refuza copilului dorinte, acesta reactioneaza imediat, extrem de intens - tipa, se tavaleste pe jos, ii acuza ca sunt rai. A-l pedepsi pe copil pentru aceste reactii, a tipa la el si a-l face obraznic sau neascultator nici nu ajuta la calmarea situatiei si nici nu "trateaza" problema.
Ce trebuie sa faca parintii?
Psihologul explica ca, pe masura ce creste, parintii trebuie sa ajute copilul sa diferentieze ceea ce este o nevoie (foame, sete etc.) de ceea ce este o dorinta.
"Dorinta este libera sa apara si sa existe, insa realitatea nu poate asigura intotdeauna satisfacerea ei, din multe motive. Copilul are nevoie sa fie ajutat sa gaseasca o satisfacere imaginara a dorintei pentru a o putea amana si pentru a-si putea reduce singur suferinta nesatisfacerii ei. Acest lucru inseamna ca parintii pot refuza cererea copilului, dar il pot incuraja sa vorbeasca despre ea, sa le povesteasca, sa isi imagineze cum ar fi, ce ar face cand o va avea. Ceea ce este necesar copilului este dobandirea unei tolerante la frustrare."
Este extrem de important ca micutul sa distinga intre nevoie si dorinta si sa invete sa tolereze corespunzator frustrarea imposibilitatii satisfacerii imediate a unei dorinte.
Psihologul explica ca micutilor carora le sunt satisfacute toate dorintele fara a dobandi un criteriu sau anumite limite, nu vor putea sa se integreze in colectivitati sociale, cum este gradinita, pentru ca ele presupun un grad de frustrare suficient de mare si cerinte care se cer indeplinite.
Frustrarea copilului este o modalitate de exprimare pe care parintii nu trebuie sa o perceapa ca pe un atac, ci ca pe o absenta a unor repere interioare care nu-i permit o reglare optima a trairilor.
Este nevoie sa i se vorbeasca copilului despre ceea ce simte, despre ceea ce i se intampla, parintii sa ramana calmi si constanti in reguli, sa invite copilul sa exprime fata de ei ceea ce simte, dar sa nu ii permita acestuia sa isi faca rau sau sa le faca rau, conchide specialistul.
Tu cum iti ajuti copilul sa faca fata sentimentelor de frustrare? Stie ce e dorinta si ce nevoie? Spune-ne sfaturile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!