Ganduri de copil….
"De ce doar copiii sunt pedepsiti? De ce exista pedepse doar pentru copii? Doar ei gresesc? Doar ei nu sunt cuminti ori ascultatori?
Nici pe mine nu ma asculta oamenii mari, si vorbesc tare si ii rog sa fie atenti la mine, iar ei nu ma baga in seama? Ce sa le fac? Sa-i pedepsesc? Unde ati mai auzit de asa ceva? Dar eu nu vreau sa-i fac sa sufere, ci imi doresc sa fie atenti la mine cateva minute, sa ma ajute sa fac ceva si apoi ii las in pace. Nu ma supar pe ei, ii inteleg ca au multe pe cap, dar pot sa petreaca si cu mine un timp. Si… daca nu pot atunci cand vreau eu, sa-mi spuna, iar eu nu o sa-i pedepsesc si nu o sa ma mai supar pe ei, ci o sa astept.”
Pedepse sau recompense?
De cele mai multe ori tindem mai mult sa pedepsim, in loc sa recompensam. Astfel, corijam un comportament negativ, pe care, de fapt, il intarim, si mai putin sa stimulam comportamente pozitive.
De aceea, trebuie sa existe un echilibru intre pedeapsa si recompensa, stabilind ceea ce este absolut necesar sa pedepsim si ceea ce trebuie recompensat. Nu este recomandabil sa recompensam toate comportamentele pozitive, care pot fi deprinderi de viata ori reguli, pe care copilul trebuie sa si le insuseasca si nu sa le manifeste, doar pentru ca va primi "ceva" in schimb. De exemplu, faptul ca se spala pe dinti dupa ce a mancat, ori pe maini, inainte de masa, sau si-a rezolvat temele, nu sunt comportamente care trebuie recompensate de fiecare data cand copilul le atinge, ci sunt responsabilitati, ce trebuie insusite si indeplinite. In schimb, daca a rezolvat cateva exercitii in plus, din proprie initiativa, atunci merita sa fie laudat, chiar si in fata altor persoane, dat exemplu si incurajat.
Ascultare sau pedeapsa?
Copilul incearca sa fie mereu in centrul atentiei, este, uneori, gelos sau are nevoie de afectivitate si comunicare.
De aceea, de cele mai multe ori, are ceva de spus, in special cand discutati cu o alta persoana, ori cand i-ati dat ceva de lucru/ joaca si comunicati cu altcineva, cand doriti sa va odihniti, ori va grabiti, pentru ca intarziati la seviciu ori la un eveniment. In astfel de momente, copilul are ceva foarte important de spus! Astfel, ne enervam, il trimitem pe copil in camera lui ori il pedepsim, deoarece ne-a interrupt sau "ne tine pe loc" si nu ne incadram la timp. Copilul isi insuseste pedeapsa, insa, el tot nu a comunicat ceea ce dorea, ori nu a fost ascultat.
De aceea, putem stabili anumite momente in care sa ii ascultam, sa discutam, sa ne sfatuim impreuna, sa ne jucam impreuna si sa le mentionam ca trebuie sa va intelegeti reciproc ca atunci cand nu puteti vorbi cu el, deoarece discutati cu o alta persoana sa ne acorde putin timp si pentru acest lucru. Pot intrerupe conversatii doar daca au o urgent legata de starea de sanatate ori s-a intamplat ceva care nu suporta amanare.
Pedeapsa sau regula? In cazul in care exageram cu pedepsele, care por fi foarte dese sau foarte aspre, si in mod repetat sunt date copilului, acesta se poate obisnui cu ele si de cele mai multe ori nu va mai fi afectat, chiar daca este ceva care nu ii place. De aceea, trebuie sa facem o distinctie clara intre respectarea regulilor, care trebuie intotdeauna explicate si chiar sa i se spuna consecintele/ pericolele care pot urma nerespectarii regulilor si pedepsele care sunt aplicate in urma unor comportamente care pun in pericol propria persoana ori a celorlalti ori aduce alte prejudicii, de alt gen. Pedepsele trebuie explicate, la randul lor, nu doar sa le aplicam si acesta ar trebui sa fie o metoda de a-l determina pe copil sa inteleaga ca un comportament negativ, care a fost pedespsit/ sanctionat, il priveaza de alte bucurii.
O metoda de a preintampina incidente neplacute este de a-l pune pe copil sa empatizeze cu ceilalti:"Tu cum te-ai simti daca cineva ti-ar face asta?, Cum crezi ca m-am simtit eu cand tu te-ai tavalit prin magazine, pentru ca nu am vrut sa-ti cumpar o jucarie?”
Tu cum te simti atunci cand esti pedepsit/ sanctionat, ca si adult, fara a ti se explica?
Psiholog Lizetta Mihaila