Laptele matern este cea mai bună hrană pentru bebeluși, deoarece le oferă toate substanțele nutritive de care au nevoie și îi protejează de boli. Pe măsură ce cresc, alimentele sunt adăugate la dieta lor, în mod normal începând cu vârsta de 6 luni, prin alimentația complementară. Este important să știm când să introducem fiecare aliment, iar unul dintre alimentele care generează cele mai multe îndoieli este laptele.
În primul an de viață, sugarii sunt hrăniți cu lapte matern sau cu formule pentru sugari (formula de început și formula de continuare). Potrivit Societății Europene de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatric, laptele de vacă nu ar trebui să fie introdus ca sursă principală de lapte înainte de vârsta de 12 luni.
De la vârsta de un an, dacă copilul nu este alăptat la sân, se pune problema dacă trebuie să i se ofere formula de continuare pe care copilul o lua până la vârsta de 12 luni, lapte de vacă sau lapte de creștere.
Compoziția acestui "lapte de creștere" sau "lapte praf pentru copii mici", așa cum îl numește Comitetul de nutriție nu este reglementată, dar în general are următoarele avantaje față de laptele de vacă:
- Conținut mai mic de proteine
- Furnizare mai mare de deficiențe nutritive
- Fier
- Vitamina D
- Trebuie evitat un aport ridicat de zaharuri libere.
Grupurile de experți recomandă ca, pe lângă lapte, copiii de peste un an să aibă o dietă sănătoasă și variată.
Laptele de creștere conține, în general, între 1 și 2,1 g de proteine/100 ml, departe de cele 3,1 g/100 ml ale laptelui de vacă. Excesul de proteine în primii ani de viață este asociat cu obezitatea ulterioară, de unde și importanța faptului că laptele poate conține mai puține proteine. În ceea ce privește acizii grași polinesaturați, acizii grași esențiali linoleic și linolenic și uneori DHA sunt adăugați în laptele de creștere, ceea ce reprezintă o valoare adăugată.
Cantitățile nu sunt la fel de mari ca în formula de continuare sau în laptele uman, dar sunt mult mai mari decât în laptele de vacă. Acești acizi grași sunt importanți pentru rolul lor în imunitate și în dezvoltarea psihomotorie.
Pe de altă parte, laptele de creștere furnizează nutrienți precum fierul și vitamina D în cantități similare cu formula de continuare și mult mai mult decât laptele de vacă.
În ceea ce privește conținutul de carbohidrați, laptele de creștere este mai apropiat de cel al formulelor de continuare și al laptelui uman. Este important să se aleagă un lapte de creștere al cărui zahăr predominant este lactoza și care să conțină chiar maltodextrină și oligozaharide, evitându-se însă sursa principală de zaharuri libere, cum ar fi zaharoza și mierea.
Având în vedere aceste informații, de la vârsta de un an, dacă copilul nu bea lapte matern, pot fi oferite cele trei alternative posibile în funcție de caracteristicile individuale ale fiecărui caz în parte.
Astfel, în cazul în care copilul are nevoile nutriționale obișnuite pentru vârsta sa și urmează o dietă echilibrată sau completă care include o varietate de alimente care asigură aceste nevoi nutriționale, se poate opta fie pentru laptele integral de vacă, fie pentru laptele de creștere, acesta din urmă având ca avantaje un conținut mai scăzut de proteine și suplimentarea cu acizi grași esențiali, fier și vitamina D.
Cu toate acestea, în cazul în care copilul are nevoi speciale sau sporite de energie și nutrienți (de exemplu, copiii cu răceli repetate, prematurii cu creștere insuficientă etc.) sau are o dietă dezechilibrată sau deficitară (de exemplu, cei care mănâncă foarte prost), ar trebui să se aleagă o formulă de continuare sau un lapte de creștere.
Pe scurt, începând cu vârsta de un an, dacă nu este posibilă continuarea alăptării la sân, vom opta adesea pentru laptele de creștere, deși în unele cazuri laptele de vacă va fi suficient sau va fi necesar să continuăm cu formula de continuare. O evaluare pediatrică a nevoilor nutriționale ale copilului și a tipului de dietă urmată va ajuta la luarea deciziei.