Pestele in alimentatia copilului: cum ii oferi omega 3, evitand mercurul

| | Actualizat: 2012-07-06 16:20:39

Pestele in alimentatia copilului este o sursa importanta de grasimi esentiale omega 3, dar si o posibila amenintare pentru sanatate daca micutul consuma specii cunoscute pentru concentratia de mercur din carne. Prin urmare, introducerea acestui aliment controversat in dieta celui mic trebuie sa fie atent controlata, in functie de varsta si de provenienta pestelui consumat.

Foto: whatafy.com

Majoritatea parintilor se intreaba cand este momentul potrivit pentru a introduce pestele in alimentatia copilului, ce cantitate trebuie sa ii ofere celui mic la masa si care sunt speciile sigure pentru consum in copilarie. Chiar daca pestele este bogat in grasimi esentiale omega 3, necesare dezvoltarii cerebrale si a vederii, el poate sa furnizeze concomitent si mercur, un metal periculos pentru sistemul nervos uman.

Pestele si rolul sau in alimentatia copilului

Toti expertii sunt de acord ca parintii trebuie sa ii alimenteze pe cei mici cu peste. Carnea alba si frageda este o sursa pretioasa de proteine, vitamina D si alti nutrienti esentiali pentru cresterea armonioasa a copilului: fosforul, iodul, complexul de vitamine B si vitamina A.

O alta calitate majora a carnii de peste este aceea ca nu contine grasimi saturate, asadar nu predispune copilul ingrasarii sau obezitatii. Studiile de specialitate au reusit sa demonstreze in mod clar legatura dintre consumul acestui aliment si dezvoltarea superioara a capacitatilor intelectuale.

In cazul copiilor ai caror mame au consumat peste pe perioada sarcinii si a alaptarii si care au primit apoi in alimentatia lor peste, s-a observat o dezvoltare neuropsihica mai rapida, dar si un nivel al inteligentei mai ridicat.

Speciile de peste si mercurul

Mercurul este un metal omniprezent, pana si in aerul pe care il respiram. Atunci cand ajunge in apa, bacteriile il transforma intr-o substanta numita metilmercur, pe care pestii o absorb direct din apa si din hrana consumata.

Metilmercurul se inglobeaza in proteinele fibrelor musculare ale pestilor si ramane acolo, chiar si dupa ce carnea este gatita. Aproape toate creaturile marine si oceanice contin o cantitate relativa de mercur, insa marii pradatori acumuleaza cea mai mare concentratie a metalului (intrucat se hraneste cu alti pesti).

In plus, pestii mari pradatori au o durata de viata mai lunga, semn ca mercurul a avut timp sa se acumuleze intr-o proportie mai mare in corpul acestora.

 

Odata ajuns in corpul celor mici, mercurul poate afecta creierul si sistemul nervos. Bebelusii si copiii sunt cei mai vulnerabili in fata efectelor metalului, deoarece aceste zone vitale nu sunt inca dezvoltate suficient.

In pofida acestei eventualitati sumbre, specialistii nu recomanda excluderea pestelui din alimentatie, deoarece copilul ar putea fi privat de nutrienti esentiali pentru a creste sanatos. In schimb, se pot taia de pe lista specii precum rechinul, tonul, pestele-spala, scrumbia, toti pestii oceanici pradatori, homarul sau scoicile.

Introducerea pestelui in alimentatia copilului

In cazul unui istoric familial in care exista alergii la peste, medicii sfatuiesc parintii sa amane pana la varsta de 1 an introducerea pestelui in alimentatia copilului.

Pana la 2 anisori, este important sa te rezumi la pesti cu carne slaba (pastrav si salau), de apa dulce, care contin maximum 2% lipide. Dupa 24 de luni, copiii pot consuma si alte specii de peste slab sau semi-gras, cu continut de grasimi in proportie de 2-8%.

Pestii grasi (28% grasime) favorizeaza functionarea celulelor nervoase si protejeaza vasele de sange, insa sunt recomandati copiilor dupa varsta de 5-6 ani.

Iata ce peste poti sa-i oferi copilului tau, in functie de varsta:

  • 6-24 luni: salau, pastrav;
  • 2-5 ani: scrumbie, stiuca, biban, macrou, calcan;
  • peste 5 ani: sardele, somon, hering si alte specii grase.

Portiile recomandate, in functie de varsta, sunt:

  • 1-2 ani: 28 grame;
  • 3-6 ani: 43 grame;
  • peste 6 ani: 57 grame.

In general, exista cateva reguli utile pentru introducerea pestelui in alimentatia copilului, astfel incat sa se evite efectele secundare nedorite de pe urma consumului acestui aliment la varste fragede:

1. Primele portii de peste trebuie sa fie foarte mici, de cateva grame, pentru a se putea observa eventualele reactii alergice ale copilului la un anumit tip de carne.

2. Inainte de 10 ani, niciun copil nu ar trebui sa manance peste cu oase foarte subtiri. Riscul inecarii este foarte mare la copiii mici, chiar daca ai senzatia ca poti indeparta cu mare acuratete fiecare os din carne.

3. Prepara batoane de peste pane daca micutul tau refuza cu indarjire sa consume aceasta carne. Sigur ca nu sunt optiunea ideala (din pricina numarului mai mare de calorii dobandite prin prajirea crustei), insa ajuta mofturosul sa se obisnuiasca mai repede cu gustul. Pe masura ce isi familiarizeaza papilele gustative cu pestele, il poti pregati apoi la cuptor sau pe gratar.

4. La primele portii, poti sa prepari o pasta din carnea de peste inainte sa o servesti copilului: este mai aspectuoasa si mai usor de digerat.

5. Tonul la conserva are o provenienta incerta, astfel ca este recomandat sa astepti varsta de 6-7 anisori pentru a-l servi celui mic.

Prevenirea consumului de peste cu mercur la copii

In mod normal, prevenirea consumului de peste cu mercur la copii presupune sa te interesezi cu atentie asupra provenientei reale a carnii. Daca locuiesti in zone potential contaminate cu mercur, asigura-te ca pestele gatit nu a trait in vecinatate (te poti interesa la directia de protectie a mediului din localitate).

Pestele absoarbe uleiul si grasimile cu rapiditate, ceea ce inseamna ca cel mai sanatos mod de a-l pregati este la cuptor, prin coacere.

Nu oferi copilului peste crud, oricat de mult l-ai agrea tu. Pe langa faptul ca sistemul digestiv al celui mic nu este capabil sa proceseze eficient carnea acestuia, cantitatea de mercur pe care pestele ar putea sa o contina va ajunge in aceeasi concentratie in corpul copilului.

Masurarea mercurului din organism se poate face prin teste medicale ale sangelui si ale firului de par. Daca esti ingrijorata, poti sa verifici existenta metalului in organismul micutului pe cale medicala.

Tu cum ai introdus pestele in alimentatia copilului? Spune-ne in sectiunea de comentarii ce specii de peste consuma puiul tau!

Citeste si despre