Cand celalalt parinte rasfata copilul

Exista familii in care parintii nu reusesc sa se puna de acord asupra modului potrivit de a disciplina si educa copilul. Sunt situatii in care din prea multa iubire pentru micut, unul dintre parinti il rasfata si se aliaza cu el impotriva celuilalt, iar micile favoruri si incalcari ale regulilor devin un secret periculos. Se distruge astfel tot ce incearca sa cladeasca celalalt parinte in educatia lui, atunci cand impune limite si reguli stricte, pentru a-l ajuta sa se dezvolte echilibrat si responsabil. Copilul devine confuz, iar parintii isi pierd autoritatea in fata lui. Ce e de facut?

Cele mai populare sunt familiile in care ambii parinti rasfata copilul. Comportamentul este specific parintilor tineri, neexperimentati, care nu isi dau seama ca absenta limitelor si regulilor, adica a unui cadru disciplinar clar si constant, este daunatoare dezvoltarii lui. Ei isi iubesc atat de mult copilul, incat ar face orice pentru el, inclusiv sa ii satisfaca toate placerile si dorintele, ceea ce este o capcana periculoasa, care aluneca usor si sigur spre rasfat, care da nastere unor probleme greu de controlat si "tratat" ulterior.

Chiar daca multi nu recunosc, in sanul oricarei familii exista un parinte care este mai indulgent si relaxeaza limitele in disciplinarea copilului, chiar si pana la anularea lor, si unul mai autoritar, focusat pe disciplina si educatie, care este mai putin iubit si pe placul copilului.

Este foarte usor sa iti dai seama care dintre parinti este mai focusat pe disciplina si reguli si care nu din aprecierile pe care le face micutul la adresa lor. De obicei, prichindelul isi declara iubirea si afectiunea fata de parintele care ii face toate mofturile, spunandu-i ca este bun si ca il iubeste. Cel autoritar este facut adesea "rau" si nu primeste aceeasi doza de afectiune din partea lui.

Poate fi dureros pentru cel care incearca sa tina "garda sus" si sa educe copilul sa vada cum micutul pe care il adora si din care incearca sa faca un om de toata lauda il dispretuieste si chiar ii spune ca nu il iubeste. Este importanta insa constanta si incercarea de a-l implica si pe celalalt parinte in efortul de disciplinare si educare a celui mic.

Situatiile in care unul dintre parinti ajunge sa rafete mai mult copilul decat celalalt iau nastere in special in familiile dezbinate, unde parintii sunt separati sau divortati. Parintele care petrece mai putin timp cu cel mic ajunge sa compenseze absenta lui cu daruri, jucarii si satisfacerea tuturor dorintelor, crezand ca asa va intra in gratiile lui si ca acesta il va iubi mai mult.

Alteori, unul dintre parinti ajunge sa rasfete micutul si sa-i satisfaca poftele, incercand sa compenseze propriile lipsuri din copilarie. Probabil ca ai auzit des replica "vreau ca micutul meu sa aiba tot ce eu nu am avut", fara sa-si dea seama ca nu fac un bine copilului si ca nu este o metoda potrivita pentru a-si "trata" frustrarile ramase din copilarie.

Atunci cand fiecare parinte are propria viziune asupra modului in care trebuie crescut si educat copilul, se nasc inevitabil conflictele. Apar certuri si tensiuni care sunt resimtite din plin de cel mic si care nu sunt deloc constructive in educatia lui.

Cristina Calarasanu, psiholog specializat in "Terapie Psihanalitica Familiala" lamureste care este impactul acestei necorcodante intre stiluri parentale diferite, permisiv si autoritar, asupra dezvoltarii copilului.

"Atunci cand parintii se contrazic sau se confrunta in permanenta unul pe celalalt, copilul suporta urmatoarele consecinte: devine confuz si isi pierde investitia in capacitatea parintilor de fi cei care stiu, pot sa hotarasca si reusesc sa ramana fermi in ceea ce hotarasc pentru el. Autoritatea lor scade si relatia devine vulnerabila prin conflictul care se naste intre cei doi parinti, dar si prin aliantele permanente cautate de copil cu parintele care va fi de partea sa, parintii vor fi etichetati drept cel bun si cel rau, eticheta care ulterior va produce efecte relatiei cu copilul pe masura ce acesta creste."

De asemenea, acest gen de educatie nu permite copilului sa dobandeasca o buna toleranta la frustrare, pentru ca va exista mereu cineva care il va feri de frustrare si il va ajuta sa-si satisfaca dorintele sau sa evite consecintele faptelor sale.

Psihologul explica si de ce este foarte important ca ambii parinti sa se alieze si sa vizeze aceleasi obiective in educatia copilului.

"Parintii sunt modelul si reperul copilului in ceea ce priveste limita si regula. Consecventa, congruenta si complementaritatea lor in a exprima aceste reguli copilului ii da posibilitatea acestuia de a-si construi el insusi repere proprii."

Atunci cand nu se intampla acest lucru, se pune la indoiala insasi capacitatea parintilor de a se raporta la semnificatia actelor copilului sau dorintelor sale. Ei sunt cei care ar trebui sa stie daca este bine sau rau, si in conditiile in care ei se contrazic, copilul pierde modelul lor ca un reper in a stabili el insusi aceasta ierarhie.

Comunicarea ramane cel mai important instrument prin care il convingi pe celalalt parinte cat este de important sa treaca de partea ta si sa ajute la disciplinarea adecvata si echilibrata a copilului, pentru ca acesta sa devina un matur responsabil. Incepe prin a aduce in discutie si a accentua atitudinile voastre diferite fata de cum vedeti educatia copilului.

Apoi, explica-i partenerului care este impactul negativ al acestei stari confuze care se creeaza in mintea copilului atunci cand primeste un tip de educatie dintr-o parte si o alta din partea cealalta.

Puneti-va de acord asupra unui set de reguli pe care micutul trebuie sa le respecte, indiferent de situatie. Ajuta-ti partenerul sa gaseasca solutii pentru a face fata insistentelor si rugamintilor coplesitoare ale copilului, astfel incat sa nu mai cada in capcana lor. Una dintre ele este cea in care il provoaca pe copil sa obtina ceea ce cere de la el, fara a i se mai servi totul pe tava, adica sa il ajute pe copil sa isi dea seama ca uneori, trebuie sa merite si sa castige dreptul de a avea sa a face unele lucruri si ca nu totul i se cuvine.