Varsta distrugerilor

Dupa ce copilul reuseste sa stapanesca intr-o anumita masura mersul si spatiul din jurul lui, toate lucrurile din calea lui devin tinta a distrugerii. Ei trag de fire, rup hartii, imprastie decoratiuni, sparg bibelouri si alte nazdravanii. Parintii au tendinta sa spuna ca o fac din obraznicie, insa de fapt copilul mic nu stie ca ce face este rau. Este doar o etapa a dezvoltarii lui.

Din dorinta de cunoastere si explorare. Acum, ca se poate misca liber, fara ajutorul parintilor, copilul are libertatea de a testa rezistenta tuturor lucrurilor inconjuratoare in dorinta de a afla lucruri despre ele. Asadar, pentru un copil de 3 ani dezmembrarea unei jucarii nu reprezinta o rautate specifica copiilor obraznici, ci o nevoie de a afla mai multa despre jucaria respectiva.

Este important de specificat, insa, ca toate actiunile catalogate de adulti drept distructive (scoaterea cartilor din biblioteca, a rufelor din dulap, dezasamblarea si deteriorarea jucariilor si obiectelor la care ajung, mazgalirea peretilor, etc) sunt de fapt, in modul de percepere al copilului (care nu are formate notiunile de distrugere si stricare) actiuni de cunoastere si cucerire a mediului inconjurator.

Copilul nu cunoaste sensul verbului a strica. El gaseste o placere in a strica telefonul mobil pe care-l are prin preajma, incercand sa il dezmembreze. Actiunile pe care le fac ei sunt cele pe care le vad la parinti. De exemplu, daca il vezi pe copil ca incearca sa desfaca telecomanda sau telefonul, cel mai probabil v-a vazut pe voi facand asta. Prin distrugerea obiectelor copiii incearca doar sa se poarte si ei "ca oamenii mari".

Alteori, o face pur si simplu din curiozitate. Doar pentru a vedea ce se intampla daca tranteste paharul, daca varsa farfuria cu mancare etc. In putine cazuri ce-i drept astfel de mici stricaciuni sunt facute accidental. Trebuie sa intelegi ca la varsta prescolara copiii sunt curiosi si ca aceste actiuni sunt normale, nu rau-intentionate. Insa tu ai rolul de a-l ajuta sa inteleaga ca nu e bine ceea ce face, explicandu-i care sunt consecintele actelor lui.

• nu te enerva si in niciun caz nu tipa la el;

• nu il certa si nu ii pune interdictii; daca faci asta s-ar putea sa nu ai efectul scontat, ba dimpotriva;

• intreaba-l mai bine de ce a facut acel lucru pentru a stii cum sa ii corectezi comportamentul si pentru a-l orienta pe viitor spre o cale mai buna a satisfacerii curiozitatii;

• explica-i ce poate pati de pe urma comportamentului lui; spune-i cum se poate rani atunci cand sparge ceva de sticla sau trage de firele din priza si cat de tare doare acest lucru;

• atentie foarte mare la pedepsele pe care le aplici; avand in vedere ca actiunile lui nu sunt facute cu rautate, iar ei nu stiu la aceasta varsta ca ceea ce fac este rau, nu trebuie aplicate pedepsele decat cand incepe sa creasca; abia dupa ce ii explici ca nu e bine ce face si ca purtarea neadecvata suporta consecinte pedepsele isi au rolul;

• tine departe de copil obiectele cu potential mare d erisc: cutite, obiecte de sticla etc.;

• pune aparatoare la prize, colturi si in alte zone ale casei in care micutul se poate rani cu usurinta.