Copilul singur la parinti, avantaje si dezavantaje

Daca te-ai decis sa te limitezi la un singur copil, vei oscila mereu intre remuscarile de a nu-i fi daruit un fratior si framantarile de a nu creste un egoist sau rasfatat, dar si intre bucuria de a-i fi putut oferi totul si de a-i dedica tot timpul din lume. Potrivit statisticilor, majoritatea familiilor moderne aleg sa se limiteze la un singur copil, ceea ce i-a determinat pe unii specialistii sa arate cu degetul dezavantajele de a avea un singur copil. Pe altii insa, i-a determinat sa sublinieze avantajele multiple de care poate beneficia singurul prichindel al familiei, pentru a reda, intr-o oarecare masura, increderea si optimismul acestor parinti.

Copilul singur la parinti primeste toata atentia parintilor. Nu mai exista riscul rivalitatilor fraternale sau sentimentelor de frustrare si se bucura astfel de privilegiul de a petrece timp de calitate cu el. Parintii reusesc astfel sa se preocupe mai indeaproape de cel mic si sa il ajute sa se dezvolte armonios.

Expertul Lauren Sandler, autoarea cartii "One and Only: The Freedom of Having an Only Child and the Joy of Being One" sustine ca atentia intreaga de care se bucura copilul este un stimulent puternic pentru dezvoltarea increderii si stimei de sine. In plus, sustine autoarea, se pare ca cel mic dispune de mai multa vointa si motivatie pentru a reusi in ceea ce isi propune in viata.  

Relatia afectiva dintre parinti si copilul singur la parinti este consolidata mai usor, atunci cand cel mic are parte de toata atentia acestora si se bucura de cele mai bune ingrijiri si frumoase momente alaturi de ei. Pana la urma, parintii nu au decat un singur copil si fac tot ce le sta in putinta sa "creasca" alaturi de el si sa il cunoasca cat mai bine, apropiindu-se de el.

Copilul singur la parinti este obligat ca, uneori, sa-si fie "autosuficient". Trebuie sa invete sa se bucure de propria lui companie, sa se joace singur si sa petreaca timp de unul singur. Dezvolta o relatie sanatoasa cu el insusi, sustine Sandler, ceea ce ofera un oarecare confort parintilor, care au mai multa incredere si stau mai linistiti atunci cand il lasa singur.

Multi specialisti considera copilul unic la parinti solitar din fire, insa Sandler ii contrazice si afirma ca "cea mai puternica arma impotriva singuratatii este sa inveti cum sa fii mai putin singur atunci cand esti doar tu cu tine insuti".

Copilul singur la parinti depune mai multe eforturi pentru a se apropia de ceilalti, pentru a socializa, ceea ce il face sa aprecieze mai mult legaturile interumane. Potrivit lui Sandler, in timp ce fratii sunt obisnuiti sa deprinda mai usor abilitati sociale din interactiunile dintre ei si sa se adapteze mai usor in comunitati, copilul singur la parinti se straduieste mai mult in acest sens, dar eforturile ii sunt rasplatite."Tinde sa invete mai multe lectii de maturitate in ceea ce priveste responsabilitatea, grija si generozitatea fata de ceilalti", sustine autoarea.

Contrar aparentelor, copilul singur la parinti este mai ascultator decat cel cu mai multi fratiori si reuseste sa-si controleze mai bine impulsurile. Una dintre explicatii ar putea fi faptul ca lipsa fratilor elimina si cei mai multi factori declansatori ai conflictelor.

Sandler ofera o alta explicatie: "copilul unic la parinti este mai coopoerativ si are un control al impulsurilor mai puternic, datorita faptului ca este mai responsabil in relatiile cu ceilalti, dar si din cauza ca tinde sa copieze comportamentele mature ale adultilor".

Dincolo de toate aspectele emotionale implicate in a fi sau nu un copil singur la parinti, realitatea este ca cel mic este mai privilegiat in ceea ce priveste oportunitatile de educatie, dar si conditiile de trai, intrucat parintii nu sunt nevoiti sa imparta toate acestea intre mai multi copii.  

Parintii tind sa-si cocoloseasca unicul copil atat de mult, incat nu-si dau seama cand pica in capcana in care ajung sa creasca un copil rasfatat, egoist si sfidator, sustine Susan Newman, autoarea cartii "Parenting an Only child", care catalogheaza comportamentul drept "sindromul micului imparat".

Copilul nu imparte nimic cu nimeni, dar totul i se cuvine si se transforma intr-un tiran. Are o putere ciudata asupra ta, intrucat iti demonteaza rapid credibilitatea in tine insuti, ca parinte ,si trece singur la conducerea vietii voastre si a educatiei lui.

In ciuda faptului ca a fi singur la parinti te invata sa te cunosti mai bine pe tine insuti si sa ai mai multa incredere in tine, aceste avantaje nu exclud faptul ca exista numeroase situatii in care copilul unic al familiei se simte singur si "ravneste" la fratiorul cu care sa imparta momente, probleme, ganduri sau jucarii.

Asteptarile parintilor si ale celor din jur de la unicul copil al familiei reprezinta o povara emotionala mult prea mare pentru "o mana" de copil. In general, asteptarile ridicate si presiunea parintilor apar din cauza faptului ca acestia sunt constienti ca este singura lor sansa de a fi parinti buni si fac tot ce le sta in putinta in acest sens, sustine Carl E. Pickhardt, autorul "The Future of Your Only Child".

Tind sa devina parinti perfectionisti si sa creasca nivelul de frustrare, anxietate si epuizare al copilului, suprasolicitat si obosit de toata presiunea pusa pe umerii lui. Copilul singur la parinti tinde sa fie mai stresat si predispus la depresie decat cel cu multi frati, sustine Pickhardt.

Mai cunosti si alte avantaje sau dezavantaje ale copiilor singuri la parinti? Care crezi ca este cel mai mare beneficiu in a fi unicul copil al unei familii? Dar cel mai mare pericol sau dezavantaj? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!