Cum inteleg copiii lumea

Modul in care copiii inteleg si percep lumea difera de la o etapa a copilariei la alta. Imediat dupa nastere, lumea este un mediu infricosator pentru ei, din cauza necunoscutului care-i inconjoara si ii face sa se simta in nesiguranta. Nici pe masura ce cresc, lumea nu devine un mediu mai "confortabil", ceea ce ii determina sa isi creeze un mic univers cu reguli proprii, izvorat ca mecanism de aparare la toate pericolele si necunoscutele din jur.

Important este ca cei mici sa nu fie lasati sa traiasca in lumea lor idilica, ci sa fie adusi, treptat, in realitate, cu picioarele pe pamant, si invatati sa faca fata situatiilor dificile prin care au de trecut! Doar in acest mod, ei dobandesc abilitati importante de viata, cu care se integreaza in mediul inconjurator si se adapteaza realitatii pe care, cu totii, o traim!

Atunci cand copilul nu intelege cu ce are de-a face, fie trece peste acel lucru, fie il adapteaza la capacitatea lui de perceptie. De asemenea, atunci cand lumea devine un mediu prea infricosator pentru el si se simte amenintat, isi creeaza tot soiul de mecanisme de aparare, care, adunate laolalta, formeaza Planeta Copilului.

Este vorba de un univers magic, colorat, vesel, linistit si sigur, in care cel mic detine puterea, se simte fericit si protejat in orice clipa. Acesta este creat din reguli pe placul copilului, dar care nu se "pupa" deloc cu realitatea in care traieste si creste.

Regulile lui sunt adesea magice, cu puteri nemarginite si, de cele mai multe ori, fara aplicabilitate in lumea reala. Chiar daca ti se par simple copilarii si nu le dai importanta prea mare, este important sa iei masuri impotriva lor inca de cand este mic. Invata-l sa cunoasca realitatea inconjuratoare si sa traseze limite intre real si imaginar, dar si sa gaseasca solutii creative de a iesi din situatii incurcate. Doar in acest mod vei creste un copil sociabil, descurcaret, responsabil si independent.

Inventarea propriilor reguli este fireasca in dezvoltarea copilului. Apare ca urmare a lacunelor cognitive din anumite etape ale copilariei, adica a incapacitatii mentale de a intelege lucruri din mediul inconjurator. Important este ca, pe masura ce creste, copilul isi imbunatateste abilitatile cognitive, comunicarea si devine capabil sa priceapa si sa deprinda aptitudini importante de viata, cu care sa se descurce in realitate.  

Pentru copil, parintele este un soi de Dumnezeu sau Zeu, cu puteri magice, pentru care nu exista problema de nerezolvat. Crede ca parintii au puteri nelimitate. Copilul tau are impresia ca te poti lupta cu monstri, ca poti sa repari orice strica el si ca, daca vrei, poti sa opresti furtuni si ploi.

Este important sa ajuti copilul sa inteleaga ca nu poti rezolva orice fel de problema si ca exista "lupte" pe care numai el le poate duce. De exemplu, copilul a spart o vaza si stie ca va fi certat de celalalt parinte, care tinea foarte mult la respectivul obiect decorativ. Vine la tine si iti spune sa o faci sa arate la fel ca inainte, incercand sa te faca, astfel complice. Este momentul oportun sa ii dai o lectie de viata.

Explica-i ca vaza aceea nu va putea fi refacuta astfel incat sa arate ca inainte, ca a gresit si ca trebuie sa-si ceara scuze pentru ce a facut. In plus, explica-i ca e de datoria lui sa se descurce cu astfel de consecinte ale actiunilor lui.

Unele lupte sunt doar ale copiilor, nu ale parintilor, si ei trebuie sa se descurce cu ele, chiar daca e nevoie uneori de un mic impuls din partea celor mari.  

Pe Planeta Copilului tau nu exista o autoritate mai inalta decat el. Este stapan peste tot si toate, iar cuvantul lui este lege. Multi parinti se lasa prinsi in capcana pe care o intinde copilul cand e mic si il transforma, fara sa isi dea seama, in stapanul casei. Toata lumea ajunge sa se supuna regulilor lui. In plus, primeste intotdeauna tot ce doreste si nu i se refuza nimic. Cu alte cuvinte, copilul nu are limite.

Oricat de dragalas este cand vine si iti cere ceva, cu fetisoara lui dulce si inocenta, este important sa-i trasezi limite de mic si sa il ajuti sa inteleaga ca, in lumea reala, nu primesti intotdeauna ceea ce doresti. Este timpul sa simta acest lucru pe pielea lui.

Fa-l sa treaca printr-o astfel de experienta, in care nu poate primi ceea ce doreste, oricat ar insista. Este important sa ii explici si de ce nu poate primi lucrul acela sau ce trebuie sa faca pentru a-l obtine, pe propriile puteri. Oricate accese de furie ar avea loc si cate smiorcaieli sau santaje emotionale ar incerca sa aduca in procesul de convingere, nu te lasa induplecata. Este important sa-si controleze singur frustrarea de a nu primi tot ce doreste.  

In incercarea ta de a ajuta copilul sa faca diferenta intre lucruri sau actiuni specifice fiecarui sex in parte, s-ar putea sa-i insufli, fara sa vrei, ideea ca sub nicio forma nu are voie sa faca lucruri care apartin celuilalt sex. Pentru el, lumea este impartita in doua: una a femeilor si una a barbatilor.

De exemplu, daca ai o fetita, s-ar putea sa creasca cu impresia ca nu are voie sa se atinga de vreo masinuta sau sa joace vreodata fotbal. Din momentul in care-ti auzi copilul spunand ca "jucaria aceea e de baieti", este clar ca diferentiaza foarte clar lucrurile, jocurile si actiunile pe sexe. Este important sa inveti copilul ca baietii si fetitele pot avea interese comune si ca pot experimenta aceleasi activitati sau lucruri, fara probleme.

Expune-l de mic la activitati si lucruri specifice ambelor sexe si lasa-l sa le experimenteze, ajutandu-l doar sa inteleaga ca unele sunt facute mai des de baieti si altele de fete, dar niciodata ca nu poate face gimnastica daca este baiat sau ca nu se poate juca cu o masinuta, daca este fetita.  

Stii si alte reguli pe care copiii incearca sa le impuna din dorinta de a intelege mai bine lumea? Spune-ne cum crezi ca inteleg cei mici lumea, in sectiunea de comentarii de mai jos!