Copilul tau insista ca prietenul sau imaginar are nevoie de propriul scaun la masa ori il auzi mereu “discutand” cu cineva atunci cand este singur in incapere?
Ei bine, prietenii imaginari nu sunt un lucru neobisnuit in copilarie si nu ar trebui sa te ingrijoreze.
Unele studii arata ca existenta acestor prieteni imaginari aduc multe beneficii.
Scopul prietenilor imaginari
Toti copiii se prefac ca papusile lor pot vorbi sau ca jucariile lor detin puteri magice. Dar unii copii duc jocul putin mai departe si inventeaza un prieten imaginar, care ii insoteste aproape permanent.
Un studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea din Oregon a constatat ca, la varsta de 7 ani, 37% dintre copii au avut un prieten imaginar.
Potrivit unor cercetari, de regula copiii care isi fac prieteni imaginari sunt fie primii nascuti, fie cei care sunt singuri la parinti. Asta nu inseamna insa ca prieteni imaginari isi fac exclusiv copiii singuratici. Din contra. Copiii care au prieteni imaginari sunt destul de sociali si creativi, au aratat studiile.
Aceste “prietenii” pot fi instrument pe care copiii il folosesc pentru a face fata propriilor probleme. Copiii care au suferit traume, de exemplu, se pot baza pe tovarasi imaginari pentru a-i ajuta. Acestia le ofera raspunsurile pe care si le doresc sa le auda, sunt un fel de voce interioara a celui mic.
In timp ce unii parinti se tem ca inventarea unui prieten imaginar inseamna ca un copil nu are prieteni adevarati, prietenii imaginati nu indica probleme sociale sau lipsa de abilitati sociale. Prietenii imaginari pot, totusi, sa serveasca drept o modalitate sigura de a-si exersa abilitatile de socializare, cum ar fi rezolvarea conflictelor si impartasirea necazurilor in fata adultilor.
Vorbind cu un prieten imaginar, copilul poate chiar sa isi imbunateasca abilitatile de comunicare. Angajarea intr-un astfel de dialog inseamna ca cel mic isi asuma rolul de prieten, care asculta si care ofera sfaturi, sprijin. In consecinta, acesti copii ar putea fi mai buni ascultatori si observatori.
Cum interactionezi cu prietenul imaginar al copilului
Nu contesta existenta prietenului imaginar al copilului tau. Ba chiar e bine sa intri si tu in joc. Asta nu inseamna ca ii vei pune dimineata pe masa un bol cu cereale si prietenului imaginar al copilului. Poti stabili anumite limite vizavi de ceea ce esti dispus dispus sa faci.
Nu permite ca vreodata prietenului imaginar al copilului sa i se atribuie vina pentru un comportament defectuos. Spune ceva de genul: "Nu-mi pasa care dintre voi ai facut toata mizeria asta, dar ma astept ca acum veti face si curat!"
Este bine sa-i pui intrebari despre prietenul sau imaginar, cum ar fi: "Ce ii place cel mai mult prietenului tau? Care sunt jocurile lui preferate?" Copilul se va bucura cel mai probabil sa iti spuna totul despre acesta.
Cand va “scapa” de prietenii imaginari
Cei mai multi dintre copii depasesc aceasta etapa in scoala primara, insa nu exista o anumita varsta de la care ar trebui sa il fortezi sa renunte la aceste prietenii.
Copiii inteleg ca insotitorul lor imaginar nu este cu adevarat acolo - chiar si atunci cand ei insista ca prietenul lor are nevoie de propria sa prajitura sau jucarie.
In rarele ocazii in care un copil se straduieste din rasputeri sa separe realitatea de fantezie, este important sa discuti cu pediatrul.
Un prieten imaginar in copilarie nu este un semnal pentru dezvoltarea de psihoze la varsta adulta. Un studiu realizat chiar anul acesta a concluzionat ca cei care aveau tovarasi imaginari nu prezentau mai multe sanse sa dezvolte simptome disociative la maturitate.
Asadar, lasa copilul sa decida cand nu mai interactioneaza cu prietenul sau imaginar!