Copilul tau raspunde obraznic, cum il dezveti?

Este minunat sa iti vezi copilul crescand. In acelasi timp, poti experimenta si parti mai putin placute ale maturizarii sale psihologice. Odata cu dobandirea independentei si conturarea propriei personalitati te lovesti de reactii negative ale copilului care te pot uimi. Raspunsurile obraznice din partea lui sunt unele dintre atitudinile nu tocmai pozitive si de nici de laudat. Nu trebuie sa disperi, ci sa iei masuri inteligente pentru a-i corecta acest obicei.

Un parinte nu poate face nimic pentru a preveni aceste expresii de caracter ci doar le poate curma impulsurile de obraznicie ale copilului. Nu trebuie sa apelezi la violenta sub nicio forma, pentru ca aceasta nu reprezinta o metoda de corectare a obrazniciei, ci trebuie sa faci apel la trucuri si metode de ordin moral si psihologic prin care sa ii induci un model de caracter pozitiv.

Iata lucruri pe care trebuie sa le ai mereu in minte cand copilul iti raspunde obraznic:

• Nu trebuie sa ripostezi, cu atat mai putin sa ii raspunzi cu aceeasi moneda;

• Nu neglija aceste reactii ale copilului;

• Nu il condamna pentru ca le are;

• Incearca sa cauti cauza problemei;

• Cauta cele mai bune metode pentru a corecta aceasta atitudine;

• Cauta metode prin care sa previi aparitia acestora in viitor.

Se intampla frecvent ca atunci cand copiii mici sunt solicitati sa faca o anumita activitate sa riposteze prin astfel de raspunsuri. Se intampla mai ales in cazul prescolarilor.

Aceste reactii apar mai ales la varsta scolara cand copiilor le pasa mai mult de ceea ce cred ceilalti decat de ceea ce cred parintii.

La varsta preadolecentina copii au tendinta adesea sa ii puna pe parinti in defensiva sau sa ii foloseasca ca model parental negativ pentru a schimba centrul de greutate al discutiei. Pot exista si replici de genul: "de parca tu nu ai facut niciodata asta?" sau "scuza-ma ca nu sunt perfect, poate tu esti de vina pentru asta"!

Desi adolescentii au tendinta de a se considera persoane adulte, ei nu sunt deloc fiinte care gandesc complet rational. Continua si la aceasta varsta invinuirea parintilor pentru modul lor de comportament. Mai mult, incep sa se creada superiori parintilor si sa ii trateze cu lipsa de respect ca urmare dobandirii independentei.

Nu reactiona agresiv chiar daca esti furioasa - incearca sa fii calma si temperata in reactii. Daca simti ca furia ta este mai presus de posibilitatea ta de a o controla, indeparteaza-te de copil pret de cateva momente pentru a te mai calma putin si apoi revin-o la discutia despre raspunsurile obraznice.

In acelasi mod trebuie sa procedezi si cu copilul. Daca observi ca este prea furios, trimite-l cateva minute afara din camera pentru a se calma si reluati apoi discutia.

Daca ii spui copilului ca nu este bine ceea ce a facut, nu il ajuti cu nimic. El va continua sa faca acelasi lucru pentru ca nu intelege semnificatia sau consecintele actiunii lui. Intotdeauna foloseste-te de cuvinte pentru a corecta comportamentul prichindelului tau. Spune-i pe un ton calm unde greseste, de ce greseste, ce consecinte poate avea reactia lui si de ce anume il poate priva mai tarziu in viata!

Nu poti avea pretentia de la copilul tau sa vorbeasca frumos si respectuos daca tu nu o faci! Si nu trebuie sa vorbesti frumos doar cu el, copilul are ochi si urechi si iti poate urmari felul in care reactionezi atunci cand vorbesti cu sotul, cu fratele, cu mama sau cu alti colegi de munca!

Inainte de a aplica o pedeapsa (care nu trebuie sa fie sub nicio forma agresiva fizic) da-i un avertisment! Daca continua sa raspunda obraznic si dupa aceasta, atunci aplica pedepse:

• la copiii mici functioneaza limitarea timpului de stat afara, la joaca;

• la copiii mai mari functioneaza limitarea accesului la tv/calculator sau interzicerea intalnirii cu prietenii.

Folosirea frecventa a cuvantului "eu" in astfel de conversatii sensibilizeaza copiii. De exemplu spune-i "atunci cand mi-ai raspuns pe un ton lipsit de respect, eu m-am simtit ranita si frustrata”. De cele mai multe ori daca spui copilului tau ceea ce simti se va sensibiliza, ba mai mult, il poate incerca chiar sentimente de vinovatie si de remuscari cu privire la ceea ce a facut.

Obraznicia reprezinta acea atitudine negativa pe care o manifesta un copil in anumite etape ale vietii. Ea este o manifestare a independentei si a modelarii propriului caracter. Are mai multe intelesuri si traduceri in comportamentul lui:

• sfidare;

• neascultare;

• insolenta;

• impertinenta;

• purtare necuviincioasa;

• nerusinare etc.

Obraznicia la copii are mai multe puseuri clinice, varstele predominante ale manifestarii acesteia fiind 3,7 si 14 ani.