Ce se intampla in creierul copiilor in momentul in care nu le explici in totalitate un anumit lucru

| | Actualizat: 2022-11-14 08:19:00

Este important sa avem grija de comunicarea cu copiii nostri, iar pentru a face acest lucru, trebuie sa fim atenti nu numai la modul in care ne exprimam (adica la modul in care comunicam), ci si la continut (ceea ce le spunem). Este important sa facem acest lucru, deoarece copiii, atunci cand pun intrebari despre ceva sau cand le lipsesc informatii despre un subiect, iar noi nu le rezolvam, ceea ce fac ei este sa "umple" acel gol mental cu informatii care uneori sunt gresite.

Cu alte cuvinte, ei recurg la imaginatie pentru a intelege ce se intampla. Si, desigur, acest lucru inseamna ca, uneori, ceea ce cred ei nu este adevarat sau este partinitor, ceea ce poate duce la confuzie, neintelegeri sau chiar disconfort.

Si nu este vorba de a-i informa in exces despre orice, ci de a le raspunde la intrebari in masura in care consideram ca este adecvat, de a le oferi informatiile pe care le consideram adecvate si in functie de varsta lor. In acest articol vom vorbi despre cum putem comunica corect cu copiii si ce se intampla daca nu o facem.

Creierul nostru si cel al copiilor, atunci cand are lacune in memorie (sau cand ii lipsesc informatii pentru a intelege o poveste sau o amintire in intregime), apeleaza la imaginatie pentru a umple aceste lacune.

Dar recurge si la alte elemente, cum ar fi: presupuneri, credinte, idei preconcepute, povesti din trecut... cu alte cuvinte, se bazeaza pe propria experienta pentru a-si construi realitatea. Pentru ca memoria cauta mereu coerenta, ea cauta autocompletarea, chiar daca mintea ne insala uneori.

De aceea, mai ales in cazul copiilor, este important sa le raspundem la intrebari atunci cand le pun si sa le explicam bine lucrurile, in functie de nivelul lor de intelegere, pentru ca altfel ei completeaza aceste informatii cu lucruri pe care si le imagineaza sau pe care le spun altii, ceea ce poate fi gresit.

Imaginatia la copii

Dar ce este aceasta imaginatie pe care o folosesc copiii? Potrivit psihologului rus Lev Vigotsky, in lucrarea sa "Imaginatie si creatie in copilarie", "in viata de zi cu zi numim imaginatie sau fantezie tot ceea ce nu este real, ceea ce nu este in concordanta cu realitatea si, prin urmare, nu poate avea nicio semnificatie practica serioasa".

Iar copiii au multa imaginatie! Prin intermediul imaginatiei, ei reprezinta mental evenimente, povesti sau imagini ale unor lucruri care nu exista cu adevarat (sau care exista doar partial) sau care sunt sau au fost reale, dar care nu mai sunt prezente.

Comunicarea de vesti dificile

Uneori trebuie sa le spunem copiilor nostri vesti dificile de diferite marimi; de exemplu, o boala a unui membru al familiei, moartea unei persoane dragi, moartea unui animal. In aceste cazuri, avem uneori tendinta de a denatura, de a inventa realitatea sau chiar de a-i minti, pentru a "evita sa-i ranim", si adesea facem acest lucru in mod inconstient, dar acest lucru poate avea exact efectul opus.

Inventarea realitatii, suprimarea unor parti ale povestii (ceea ce o face de neinteles) sau denaturarea acesteia poate genera si mai multa anxietate si disconfort la copii. Tocmai din cauza a ceea ce vorbeam, pentru ca atunci, avand informatii incomplete, sau simtind ca "ceva nu se potriveste", ceea ce fac este sa umple aceste goluri mentale cu informatii eronate.

De exemplu, daca le-am spus ca persoana (care a murit) calatoreste undeva departe, si nu ca a murit, ei isi pot imagina posibile rezultate (logice pentru ei) sau motive pentru a intelege si sustine aceasta poveste; "se va intoarce intr-o zi si imi va aduce cadouri", "daca este departe, s-ar putea sa dureze mult timp pana se va intoarce", "daca a plecat intr-o calatorie este pentru ca nu ma iubeste" ... Si toate aceste motive, in mod logic, le fac rau. Pentru ca nu sunt adevarate.

Deci, cum le comunicam copiilor vesti dificile sau dureroase? Cateva linii directoare de care trebuie sa tii cont si care te pot ajuta sunt:

Adapteaza limbajul la nivelul lor de intelegere. Evita sa folosesti cuvinte pe care acestia nu le pot intelege; foloseste sinonime daca este necesar.

Evita suprainformarea; nu uita ca a da detalii inutile nu inseamna a minti. Poti evita sa oferi detalii care il ranesc, oferind doar informatiile importante (sau informatiile de care au nevoie pentru a intelege ce s-a intamplat).

Empatizeaza; nu uita ca impartasesti o veste dificila sau dureroasa. Pune-te in locul lor (fizic, la nivelul lor, tine-i de mana etc.) si emotional (foloseste un limbaj afectuos si empatic).

Intreaba-i daca au nelamuriri si raspunde-le; evita sa lasi lucruri fara raspuns, astfel incat sa nu completeze informatiile pe care nu le inteleg sau nu le inteleg.

Cultiva-le increderea, astfel incat sa nu le fie teama sa va intrebe; "ai vreo indoiala", "stii ca poti sa ma intrebi orice ai nevoie".

Citeste si despre