Comportamente comune ale copiilor care au suferit o trauma. Tu stii sa le recunosti?

Trauma este o experienta care, din cauza naturii sale catastrofale sau violente, este atat de socanta incat creierul copiilor nu o poate procesa sau integra. Este o experienta care reprezinta o amenintare la adresa supravietuirii lor si, ca atare, produce un soc emotional, provocand daune in inconstientul acestora.

Un numar mare de persoane care sufera o trauma ajung sa dezvolte o tulburare de stres post-traumatic, dar nu toate. Astfel, in cazul copiilor, ceea ce este patologic (sau ceea ce genereaza suferinta) nu este trauma in sine, experienta in cauza, ci efectele psihologice pe care aceasta le antreneaza, ca in cazul tulburarii de stres post-traumatic.

In cazul copiilor, simptomele pe care acestia le manifesta pot fi putin particulare, pentru ca le pot manifesta, de exemplu, prin joc. Este foarte important sa fim constienti de aceste comportamente comune si sa le recunosti. Iata la ce trebuie sa fii atent cand vine vorba despre traumele traite de cei mici in copilarie.

Trauma este diferita in cazul copiilor, deoarece micutii se pot speria mult mai usor de lucruri pe care nu le cunosc, si pe care, de multe ori, adultii le considera banale. O analiza pe aceasta tema, publicata in revista Behavioral Psychology, sugereaza ca multi copii si adolescenti traiesc cel putin un eveniment cu potential traumatic inainte de varsta de 18 ani.

Experientele care pot duce la traume, la copii si adolescenti, sunt evenimente la care copilul a fost expus, direct sau indirect. Printre acestea se numara:

• Moartea (unei persoane dragi).
• Ranirea grava.
• Violenta sexuala.
• violenta in familie
• participarea la un moment de violenta (care nu are legatura cu el sau familia acestuia)
• abuz psihologic
• accidente (in care au fost implicati sau la care au fost martori)
• dezastre naturale
• razboaie

Toate acestea au un singur lucru in comun. Copilul a simtit ca viata lui sau a unei alte persoane a fost pusa in pericol. 

Exista o serie de comportamente pe care le poti observa la copiii care au suferit o trauma. Cand observi unul dintre acestea este indicat sa apelezi la ajutorul unui specialist.

Unul dintre comportamentele pe care un copil le poate manifesta atunci cand a suferit o trauma este jocul repetitiv. Mai mult decat atat, este vorba de jocul care reproduce, intr-un anumit mod, experienta (sau elementele care au facut parte din ea).

De exemplu, daca este vorba despre un incendiu, copilul se poate juca cu o masina de pompieri si poate reproduce scena. Sau, daca are legatura cu moartea, se poate juca ca personajele lor sunt pe moarte, etc. Jocul simbolic joaca un rol important aici.

Este un tip de joc care se repeta, adica nu apare doar in anumite momente, si este o modalitate de a retrai trauma (deoarece mintea lor are nevoie sa o proceseze, desi sistemele pentru a face acest lucru au esuat).

Exista, de asemenea, cosmaruri legate de situatia traumatica, in care apare scena traita sau elemente conexe. Cu toate acestea, ele nu contin intotdeauna elemente ale traumei in sine, dar toate sunt de obicei destul de infricosatoare.

Pot aparea si dificultati de atentie. Copilului ii va fi dificil sa se concentreze si sa rezolve probleme si poate fi chiar mai distrat decat de obicei.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca, atunci cand un copil traieste o trauma, este pentru ca creierul sau nu a putut procesa astfel de informatii socante (sistemul atentional este saturat), iar acest lucru afecteaza si nivelul cognitiv. De aceea, este normal ca acestia sa dezvolte acest tip de simptome.

Apare si evitarea, un alt simptom caracteristic al stresului pot-traumatic. Evitarea poate lua mai multe forme; de exemplu, evitarea de a vorbi despre acest lucru, dar si evitarea de a merge in locurile in care s-a intamplat sau de a intra in contact cu orice lucru care le aminteste de eveniment sau de persoanele care au fost acolo.

De asemenea, pot ajunge sa dezvolte un atasament anxios; se agata de adulti pentru ca se simt neprotejati (sau s-au simtit neprotejati) si pentru ca le este prea teama sa retraiasca trauma.

Sau, se poate intampla opusul, si anume ca micutul sa evite adultul. Acest lucru, in mod logic, trebuie sa apara ca o schimbare fata de ceea ce s-a intamplat inainte de evenimentul traumatic, pentru a fi considerat o consecinta a traumei.

Nelinistea si hiperactivitatea sunt, de asemenea, doua simptome pe care le pot prezenta copiii care au suferit o trauma. Acestea sunt simptome care ar trebui sa apara si dupa evenimentul traumatic (iar daca erau prezente si inainte, ar trebui sa se intensifice).

Acest lucru ii face sa le fie greu sa doarma, sunt agitati, sunt usor de speriat.... Practic, ceea ce se intampla este ca sistemul lor de alerta este scapat de sub control si functioneaza doar in modul: fugi sau ataca.  

Copiii pot fi iritabili si chiar agresivi sau pot prezenta tulburari de comportament. Iritabilitatea apare adesea in fata unor "lucruri marunte". Lucruri care inainte nu ii deranjau, acum o fac. Acest lucru este legat de faptul ca s-au simtit neprotejati in fata unei experiente traumatice care pentru ei a fost coplesitoare.

• FOTO: freepik.com