Disciplina pozitiva este un model educational care castiga din ce in ce mai multa popularitate in randul familiilor care doresc sa isi educe copiii intr-un mod respectuos, fara tipete sau pedepse. Pe internet si pe retelele de socializare pot fi gasite sute de articole despre parentingul pozitiv, ceea ce inseamna ca, de prea multe ori, se confunda conceptele sau exista convingeri eronate despre ce presupune aceasta metodologie.
Pentru ca, spre deosebire de ceea ce cred multe persoane, parentingul pozitiv nu inseamna sa spui da la orice sau sa nu fii ferm cu limitele. Vei vedea mai jos ce este si ce nu este parentingul prin disciplina pozitiva.
Pozitiv" nu inseamna sa spui "da" la tot ceea ce face un copil sau nu inseamna sa spui "da" la tot ceea ce propune sau face un copil. Nu inseamna nici sa aplaudam tot ceea ce face sau sa spunem "foarte bine" tot timpul. In disciplina pozitiva, efortul copilului este incurajat si recunoscut, dar accentul este pus pe proces, nu pe rezultatul final.
Disciplina pozitiva nu inseamna sa nu stabilesti limite. Multi oameni cred ca a fi parinte de disciplina pozitiva inseamna sa nu stabilesti limite pentru copii, deoarece ei leaga conceptul de "limite" de "autoritarism". Dar nimic nu ar putea fi mai departe de adevar.
Copiii au nevoie de limite pentru a sti cum sa se comporte in societate si pentru a creste in siguranta si incredere. Educatia fara limite nu numai ca este daunatoare pentru dezvoltarea copilului, dar denota si un stil parental neglijent. Dar este posibil sa se stabileasca limite cu blandete si fermitate in acelasi timp, definindu-le corect si implicand copiii ori de cate ori este posibil.
Disciplina pozitiva nu inseamna sa ii lasi pe copii sa faca ce vor ei. Disciplina pozitiva consta in a le oferi copiilor libertatea de a creste ca cetateni responsabili, de a experimenta consecintele actiunilor lor si de a invata din ele. Dar acest principiu nu are nimic de-a face cu "a-i lasa sa faca ce vor" sau "a-i lasa sa se descurce singuri".
Copiii au nevoie de o calauza; un adult ferm, amabil si respectuos care sa-i indrume si sa-i invete importanta respectului. Pentru ca respectul este unul dintre principiile de baza ale acestei filosofii: respectul pentru copil, pentru cei din jur si pentru situatie.
Disciplina pozitiva nu inseamna "rasfatarea" sau supraprotejarea copiilor. Exista, de asemenea, cei care considera ca a creste copiii cu Disciplina Pozitiva inseamna a-i face "rasfatati" (in sensul peiorativ al cuvantului), rasfatati si supraprotejati.
Dar a creste copiii cu disciplina pozitiva nu inseamna a-i impiedica sa sufere, sa faca greseli sau sa se confrunte cu probleme. Acest model educational se angajeaza sa favorizeze autonomia copiilor in toate domeniile prin incurajare, invitandu-i la cooperare si incredere.
Principii de disciplina pozitiva
Blandete si fermitate in acelasi timp: limitele in educatie sunt necesare si esentiale, dar trebuie aplicate intotdeauna cu respect si bunavointa, incurajand si motivand copilul pentru a-l responsabiliza.
Copiii trebuie sa simta ca apartin si ca contributia lor este binevenita si importanta. Acest lucru ii va da copilului un sentiment de conectare care il va motiva sa actioneze.
Cu totii avem aceleasi drepturi si meritam acelasi respect si, bineinteles, si copiii au aceleasi drepturi. Din acest motiv, disciplina pozitiva nu contempla superioritatea adultului atunci cand vine vorba de educatie si se bazeaza intotdeauna pe o relatie respectuoasa in ambele sensuri.
Greselile sunt o modalitate excelenta de a invata, asa ca, departe de a le semnala sau de a pedepsi copilul pentru ele, le folosim ca pe o oportunitate de invatare.
Ii invitam pe copii sa isi descopere propriile abilitati, promovandu-le autonomia si incurajandu-i sa observe, sa gandeasca, sa simta si sa decida singuri.
Disciplina pozitiva este eficienta pe termen lung, deoarece lucreaza cu instrumente care ii invata pe copii abilitati de viata care le vor fi utile pentru totdeauna. Tehnicile care sunt eficiente pe termen scurt nu sunt prietenoase cu copiii.
FOTO: freepik.com