Multi bebelusi si copii mici tin in mod deosebit la un anumit obiect (fie ca este vorba de o jucarie de plus, o papusa, o carpa, o paturica). Acesta ii insoteste mereu, il tin la piept atunci cand le este somn sau sunt suparati. Acesta este "obiectul de atasament" sau "obiectul tranzitional".
Termenul a fost introdus pentru prima data de catre medicul pediatru si psihanalistul englez Donald Winnicott, ca o modalitate de a defini prima posesiune de sine a copilului.
Care sunt caracteristicile obiectului tranzitional?
In general, obiectul tranzitional are o textura placuta si ne aminteste de teoria mamei moi, care vorbeste despre nevoia innascuta a sugarilor de a se atasa de un obiect moale pentru a se simti protejati. Acesta este motivul pentru care obiectul de atasament este de obicei moale, cum ar fi o jucarie de plus, un tifon, o patura, o perna, un tricou.
CITESTE SI: Stiinta din spatele ursuletului de plus. De ce fiecare copil ar trebui sa aiba unul
Acestea sunt caracteristicile obiectului de tranzitie:
- Copilul il alege in mod arbitrar, adica obiectul de atasament nu poate fi impus. Ni se poate parea ca jucaria de plus aleasa nu este cea mai draguta sau cea mai atragatoare pe care o are copilul nostru, dar dintr-un motiv oarecare a ales-o si va deveni preferata lui.
- Are un miros special. Datorita manipularii sale (copilul o musca, saliveaza pe ea, o taraste, o imbratiseaza, doarme cu ea) acest obiect are un miros deosebit, de aceea este recomandat sa nu o spalam pentru a nu-i sterge amprenta. In cazul in care trebuie spalat, se recomanda ca copilul sa nu-l vada, deoarece poate fi socant pentru el sa isi vada obiectul de atasament in masina de spalat.
- Acesta nu poate fi inlocuit. Daca copilul isi pierde obiectul de atasament, va simti o tristete profunda si, oricat de mult ne-am stradui sa gasim un inlocuitor, nu vom reusi. Obiectul de tranzitie nu poate fi schimbat cu altul, decat daca nu este copilul insusi cel care decide sa il inlocuiasca.
Care este diferenta fata de "fenomenul de tranzitie"?
Exista copii care nu au un obiect de atasament ca atare, dar care adopta anumite comportamente in anumite momente. Este ceea ce se numeste "fenomenul tranzitional" si sunt comportamente repetitive pe care le fac la culcare sau pentru a se calma, cum ar fi suptul degetului, mangaierea parului, solicitarea mainii pentru a dormi.
CITESTE SI: Jucariile de plus: prieten sau dusman al copilului?
Ce functii indeplineste obiectul de atasament?
In psihologie, un obiect tranzitional sau de atasament este un obiect material pe care copilul il alege in mod liber si la care tine foarte mult. Acesta devine atat de important in viata copilului incat il insoteste in cea mai mare parte a timpului, oferindu-i confort, siguranta si devenind indispensabil la culcare. Reprezinta atasamentul pe care copilul il simte fata de parintii sai si il ajuta sa controleze anxietatea de separare in anumite momente sau in etapa in care copilul incepe sa experimenteze ca este independent de mama sa.
Cat timp dureaza obiectul de tranzitie?
In general, copilul isi adopta obiectul sau comportamentul tranzitional intre patru si sase luni si, pe masura ce isi controleaza anxietatea de separare si incepe sa dea dovada de mai multa independenta, va renunta treptat la obiectul tranzitional.
FOTO: freepik.com