Prea des etichetam copiii fara sa fim constienti de daunele emotionale pe care acest lucru le poate provoca. Astfel, ajungem sa etichetam drept "dificil" un copil care nu face ceea ce vrem noi sa faca: asculta din prima, asculta fara sa protesteze, isi asuma obligatiile, nu se cearta... Dimpotriva, spunem ca "copilul este usor" atunci cand cresterea si educatia lui este simpla si confortabila, pentru ca nu ne pune probleme.
Daca o analizam, aceasta abordare este complet "adulcentrica", adica nevoile, opiniile si comportamentele copiilor nu isi au locul, ci trebuie sa se supuna in permanenta dictaturilor adultilor. Acest lucru ne conduce la etichetare, pentru ca, intr-un fel, impunerea unei etichete copilului este linistitoare, reconfortanta si ne ajuta sa intelegem (din perspectiva noastra de adulti) ce se intampla. Mai mult, vorbind cu alti adulti despre cat de "dificil" este copilul nostru, ne vom simti imediat intelesi si sustinuti, deoarece, cel mai probabil, si alti parinti simt ca copiii lor sunt "dificili".
Importanta schimbarii perspectivei noastre
Dar ce s-ar intampla daca, macar o data, ne-am pune "ochelarii de copii" si ne-am privi copiii altfel? Cum ar fi lumea pentru ei daca noi, adultii, am lasa deoparte pretentiile si graba noastra si i-am respecta mai mult?
Pentru ca, pur si simplu, ne vom da seama ca nu exista copii "dificili", ci copii cu nevoi care nu sunt satisfacute.
Nu este usor pentru copii sa tina pasul cu ritmul frenetic al vietii pe care o ducem noi, adultii. Practic, inca de cand sunt bebelusi, ii impingem sa creasca cu o viteza ametitoare, deoarece exista inca o credinta falsa conform careia cu cat copiii devin mai repede "independenti" de parinti, cu atat mai buna va fi dezvoltarea lor.
Aceasta idee inseamna ca, de prea multe ori, noi, adultii, uitam de ritmul de maturitate al copiilor, de conceptia lor despre timp, de dezvoltarea progresiva a abilitatilor lor si, mai ales, de nevoile lor emotionale.
Astfel, in spatele copilului pe care il etichetam ca fiind "dificil", avem de fapt un copil cu nevoi care nu sunt satisfacute in mod corespunzator, ca urmare a nerabdarii noastre, a epuizarii noastre fizice si mentale si a "deconectarii" noastre de cei din jur.
FOTO: freepik.com